[poem]Privirea indiferentă şi pasul grăbit…
suntem singuri, iremediabil singuri
iar sentimentele ne apasă pe umeri ca o povară
ca o vină nescrisă.
Dacă nu ştim să ne purtăm aripile frânte
ar trebui măcar să ne prefacem frumos.
Nu, nu doare, tristeţea nu doare
e doar o formă de a nu renunţa definitiv la noi înşine
chiar dacă zâmbetul ni-l poartă buze mincinoase
şi ochii ni-s limpezi
în noi plâng tristeţile grăbite
pustiul ne înghite ca o rană deschisă.
E târziu, e toamnă incredibil de târzie în noi
şi dacă nu ştim să ne purtăm aripile frânte
ar trebui măcar să ne prefacem frumos.
[/poem]
Subiect: Ar trebui măcar să ne prefacem frumos (Citit de 2259 ori)