Garduri.

[Escu]

Alergam toata viata. Suntem niste oameni care alearga in cerc toata viata. Si ca sa fie mai atractiv avem si garduri. Mici, mari, nu-s toate la fel. In goana noastra mai apare cate un gard, cateodata apar mai multe de o data, dar pana la urma le sarim. Le sarim, ne impiedicam, ceva ne ridica si iar alergam ca niste tampiti.
De ce nu ne putem opri? Sa ne oprim sa ne mai tragem sufletul. Sa mai citim o carte sau sa mirosim florile. Sau poate sa ne uitam la cercul asta tampit, in care alergam ca niste tampiti, si sa spunem: "tu'i ceapa masii de treaba!". Oare nu suntem decat niste omuleti care trebuie sa alerge in cercuri ? Cat de mare e cercul asta? Ale voastre sunt mai mari? Mai mici?
Nu stiu voi, dar eu unul m-am saturat sa alerg in cerc cu atatea garduri....

[viulian]

Heh, citeam intr-o carte de Osho cum ca gandurile sunt ca vagoanele unui tren. Zgomot mult, nebunie, ce e importanta insa este... 'pauza' dintre ele.

Cand ramai acolo, cand incerci sa vezi acea pauza.. 'nebunia alergaturii' se opreste pentru o vreme..

[Semiramis]

acum escule, ce ai vrea? să-ţi fie viaţa o veşnică plimbare? te-ai plictisi.

[Switty]

Mda..cursa cu obstacole, cam asta e viata noastra. Unii au mai multe, unii mai putine, insa nu scapa nimeni.  Personal, "gardurile" nu ma deranjeaza as putea spune, deoarece cred ca isi au si ele rostul lor..obstacolele si felul cum le abordam si, cel mai important, cum le invingem, ne formeaza taria de caracter atat de necesara supravieturii intr-o lume in care mai totul este o lupta.
Ca  extreme, o viata fara piedici ar fi, cum spune Semiramis, probabil plictisitoare, caci simtim nevoia la un moment dat de provocare mentala, de “sare si piper”,  iar la polul opus,  un trai presarat din abundenta de probleme, de obstacole, ajunge sa fie epuizant, caci nu ti se ofera perioada aceea necesara de respiro, in care sa poti sa tragi aer adanc in piept, sa te reculegi , sa te refaci si sa poti sa te bucuri de reusite, de “redutele” cucerite. Se intampla cateodata insa ca ne lasam prea mult apasati de povara lor si uitam sa privim in jur, sa ne bucuram de ceea ce avem acum, aici, de moment, de viata, de sanatate, de cei iubiti..nu este intuneric in jurul nostru decat atunci cand tinem usa, geamurile sau ochii inchisi..
Pana una alta, eu incerc sa fac gardurile ( ale mele sunt paralele, nu concentrice.. ) sa lucreze pentru mine, nu impotriva mea..si merge..puterea mintii este uimitoare, iar taramul ei este inca in mare masura ramas nefolosit la adevarata valoare si capacitate. Iar eu imi doresc sa ma bucur din plin de ceea ce am, chiar daca mai am multe de facut..

[no_more]

Depinde si ce este dincolo de gard, daca sari gardurile doar ca trebuie, n-o sa-ti placa s-o faci, insa daca dupa gard te asteapta ceva frumos, bucura-te de ce-i acolo, o sa uiti efortul depus, o sa se identifice cu bucuria obtinuta! Propune-ti un scop sa stii de ce sari, uneori trebuie sa sari si obstacole care nu au fost in grafic de la inceput, fii aproape de tine si de ceea ce simti, uneori ridica putin stafeta, poate vei constata ca se poate mai mult, largeste-ti cercul, decoreaza obstacolele si de ce nu, ia-ti si un cal.

[Just]

Nu stiu de ce, dar eu traiam cu impresia, inca din ziua in care ai deschis topicul ca titlul este "Ganduri" si nu "Garduri". Ma gandeam astfel ca exista pauze de ganduri, atunci cand ti-ar putea fi viata in pericol si nu mai indraznesti sa te gandesti la bine, dar nici la rau. Pur si simplu iti iei o pauza.

Apoi cand m-am desteptat si am citit in sfarsit bine as putea spune ca nici nu ne-ar place viata fara garduri, ar fi prea monotona. Am mai dat exemplu la un alt subiect pe oamenii care au totul si astfel viata le devinde plictisitoare. Nu-i bine nici asa. Incepem atunci sa ne construim singuri garduri din dorinta de a experimenta ceva nou, de a iesi din monotonie, de a ne alimenta ambitia. Tin minte doua zicare : "Nu exista trandafir fara spini" sau "Dumnezeu nu-i da omului mai mult decat poate duce" . Sunt multumita ca am picioare bune de sarit "garduri" atunci cand e nevoie! E si o satisfactie in final cand te uiti inapoi si spui: "eu am trecut prin asta" plus ca ai castigat experienta si "gardul" urmator te va gasi mult mai pregatit.Suntem norocosi! Altii isi construiesc din plictiseara nu garduri, ci ziduri peste care nu vor mai trece vreodata ori vor trece, insa "loviti" sau "marcati" [vezi Elvis, (fara nici o legatura cu maestrul) Britney] .

[Escu]

da ma, stiu si eu cum e viata. fara garduri nu se poate. chiar considerati ca nu stiu ? Cam nimeni n-a citit printre randuri. Cititi dar nu ascultati. Vedeti dar nu atingeti.
Poate acum o sa considerati ca sunt suparat sau mai stiu eu cum. Sunt doar usor dezamagit.
Cine se aseaza langa mine, pe bordura asta, si spune: "Da ba..si eu m-am saturat de alergatura asta ...." ?

PS: n-am apucaturi kamikaze sau emo. 

[sunshine]

Ma asez eu langa tine  ;DDe garduri sunt satula si eu dar de alergatura...nu cred  sa pot  trai fara ea. Simt ca, daca m-as opri, nu as putea s-o mai iau din loc. Sper sa fi lasat gardurile mai inalte in urma si acum sa ridic doar putin piciorul pt a le pasi

[Paul]

Iti recomand sa te tarasti pe sub garduri, doar ca sa alungi plictiseala