cu dor de mare-n suflet, somnul mi se-aşterne, iar pescăruşi îmi poartă cântele ce leagăn. căci numai marea, indiferent de verde sau albastru, îmi cântă lin pe tâmple, pe gene şi pe braţe. cine-i ascultă şoapta, îşi pierde mintea şi gândirea, iar în nopţile de vară caută cu înfrigurare luna plânsă peste ape.
du dor de mare-suflet...