Te-am pierdut…

[guardiangel]

Te-am pierdut pe vremea
când încă nici nu mă gândeam la tine…
Te-am pierdut…
atunci când mi-am pierdut toate visele,
pe care le adunasem în bolul meu de cristal…
S-a spart…
S-a spart atunci… în înghesuiala sufletului meu,
Când toate dorinţele-mi
s-au repezitit să iasă la lumină.
S-a spart, iar visele mele s-au rostogolit
şi-au pierit prin grilajul unei rigole…
Cine ştie până unde s-au dus???
Cine ştie dacă le-a găsit cineva???
Şi dacă le-a găsit, ce-ar putea face cu ele?
Sunt doar visele mele…
care nu se vor mai împlini niciodată…
Cine ar sta să le culeagă, unul câte unul,
să le şteargă de atâtea dezamăgiri
şi să le pună înapoi aripile?
Iar apoi ar trebui să deschidă larg ferestrele
şi să aibă curajul a se avânta spre înalturi,
pentru a le învăţa din nou, să zboare…
Te-am pierdut…
şi mi-a ramas în căuşul palmei, un singur fulg,
să-mi amintească de ceea ce ar fi putut să fie dacă….