"-Mai bine sa-ti para rau de un lucru pe care l-ai facut decat sa-ti para rau de un lucru pe care nu l-ai facut!-"
=13.decembrie.2007=...pana la aceasta data nimic interesant...doar lucrurile obisnuite si banale pe care le faceam in fiecare zi:ma trezeam,ma spalam pe dinti,plecam spre scoala pe acelasi drum..aceeasi colegi,aceeasi profesori..acelasi drum spre casa..ma plictisisem de aceleasi lucruri pe care le faceam in fiecare zi!
Se spune de obicei ca ziua de '13' aduce ghinion...nu sunt sigura daca e chiar asa..insa refuz categoric ca ar putea fii zi cu ghinion! Ma cufundam in plictiseala mea..butonand la telecomanda tv-ului pana primesc un mesaj de la o prietena,intrebandu-ma daca vreau sa merg la o piesa de opereta pt ca avea deja biletele si nu avea cu cine sa mearga...Gandindu-ma ca oricum nu voi avea ce face,i-am raspuns ca o sa merg!Zis si facut..vorba aceea..."Usor de zis..greu de facut"-ma gandeam: "Opereta?Doamne fereste o sa ma plictisesc de moarte!"
Ajunse la opereta ne instalam la locurile noastre,locuri destul de bune..pe al 3-lea rand la margine.Incepe piesa..o comedie frumoasa de dragoste..unde ca de obicei finalul va fi un mare happy-end!Dupa vreo jumatate de ora de ras..cu lacrimi..un actor avea de interpretat o melodie in public si in acelasi timp trebuia sa filtreze cu o fata din public..eu fiind la margine m-a ales pe mine (de parca as fi avut sageti deasupra capului cu mesajul:pick me!!!).A filtrat..m-a imbratisat..m-a sarutat..si pot sa jur ca nu era asa scenariu..totul parea atat de real..adica,imaginati-va la opereta si sa vina un actor sa va sarute-si un sarut pe bune pe care eu nu l-am refuzat-de ce?-nu reusesc sa gasesc raspuns!La sfarsit eram entuziasmata,placut surpinsa,rusinata in acelasi timp..si eram sigura ca a fost ceva mai mult decat "un rol"!Am decis ca voi mai merge inca odata la aceeasi piesa!
=13.ianuarie.2008=...Am asteptat ziua aceasta o luna intreaga..si desi era tot o zi de '13' nici nu mi-a trecut prin gand ca mi s-ar putea intampla ceva rau-Doamne fereste!In ziua acesta era din nou acelasi spectacol de opereta la care luasem decizia sa merg inca odata.Aceeasi comedie romantica..aceeasi actori..si el..acelasi..Cand a venit timpul sa interpreteze melodia in public si sa aleaga o fata cu care sa filtreze m-a ales tot pe mine(nu mai aveam acelasi loc,si eram putin imposibil de vazut in locul unde stateam)...mai multe imbratisari,un sarut mult mai profund..si sclipirea din ochii lui cand m-a vazut..
Ok..pana aici..am decis sa dau de acest actor..l-am cautat peste tot pe internet sperand ca voi afla ceva despre el..insa,in zadar..ii stiam decat numele,nimic mai mult!M-am decis sa bag id-uri de messenger cu numele lui presupuse fiind ale lui in lista mea si am lasat mesaj la vreo 14 id-uri in speranta ca il voi gasi!Si l-am gasit..a doua incercare-cea mai norocoasa!
Am vorbit despre vrute si ne-vrute...am ras..am glumit..ne-am placut..ne-am intalnit..
Si acum il vad mergand pe strada,il vad cum se plimba seara,in plina iarna,imbracat la costum prin parcul Herastrau...din cand in cand aluneca pe zapada intarita de frigul care era afara.El adora acel loc,pe malul lacului..adora privelistea..parca ii vad privirea cum scaneaza rapid becurile de pe alei ce se oglindeau in apa parand niste flacari care nu se sting niciodata..nici macar vantul rece pe care il simt cum parca imi atinge sufletul.-ah..si urasc frigul!
In aceea seara am gandit cu sufletul si nu cu capul,asa cum ar trebui mereu sa se intample..si spun asta nu doar pt ca urasc frigul si nu as iesi in parc pe frig..nici moarta,dar si pentru ca nu-mi place deloc parcul Herastrau deoarece mi se pare banal si lipsit de orice "poveste",cu toate astea ma aflam in acel parc cu el.Ma uitam la el cu privirea plina de entuziasm,de iluzii si plina de interes.Eram pur si simplu fascinata de el,iar cand imi zambea aveam o reactia ca a unui copil cand primeste jucaria preferata,reactie plina de bucurie,multumire si dragoste pentru persoana care imi "oferea jucaria",care imi zambea din suflet si imi deschidea ochii aratandu-mi ca uneori 'uratul' poate fi incredibil de frumos.
Pentru prima data 'cineva' mi-a demonstrat ca trebuie sa te bucuri de fiecare cipa a vietii si de fiecare lucru care ti se intampla zi de zi..fie ca aluneci pe zapada,fie ca 'ai picat' in locul care nu-ti place sau fie ca ingheti de frig intr-un parc,noaptea.
Imi amintesc totul ca si cum s-ar fi petrecut acum cateva ore..desi a trecut ceva timp de atunci...inca ii simt mirosul atat de nefiresc..aproape neomenesc,ii vad privirea,ii simt mana cald pe mainile mele reci...Acum ma tine de mana si alunecand usor pe gheata reuseste sa se uite in ochii mei pentru a-mi spune pentru a 100-a oara in seara aceea cat de noroc este ca m-a intalnit.
Era fascinat de ochii mei verzi,banali dealtfel,inca mai sunt de parere ca ochii mei ii poate avea oricine,desi lui i se pareau unici si speciali.A reusit sa ma faca sa vad viata prin acesti ochi banali,cum foarte putine persoane o vad,cu el,totul parea mai simplu,totul era romantic si parca,langa el,toata lumea mi se parea mica,uitasem de mine,de cine eram cu adevarat si de realitate.Insa el era realitatea,era ca o speranta pentru a mai putea trai,era o persoana care ma facea sa ma simt speciala,ma facea mereu sa-mi dea lacrimile de fericire,ma facea sa vreau sa-mi traiesc viata mai departe.
Eram fascinata de tot ceea ce facea si de el,adoram sa-i urmaresc orice miscare, si nu exagerez..eram atenta la fiecare gest pe care il facea:cum isi punea centura de siguranta in masina,cum conducea,cum isi bea cafeaua si cola light,cum fuma din narghilea si cum scotea fumul afara,cum platea nota de plata,cum imi deschidea usa la masina...cum ma imbratisa,cum se uita la mine cu coada ochiului atunci cand nu eram atenta,cum mergea,cum clipea,cum respira,cum canta,cum zambea si cum vorbea...cum ma privea...Doamne si cand ii vedeam privirea simteam ca nu mai aveam nevoie de nimic,nu mai simteam nevoia sa respir,sa clipesc sau sa ma misc de pe loc.Eram langa el,ma privea,ma tinea in brate si asta era tot ce imi doream.
Cand eram langa el nu mai tineam cont de nimic,nici de clipa care urma...si nici de timp..care parca se oprea in loc doar ca eu sa pot fii fericita.
Am citit undeva acum cateva zile ca "Fericirea dureaza 3 zile"-la mine atat a tinut,nici mai mult,nici mai putin.3 zile in care am ras,am sperat,am visat...3 zile in care am fost fericita si in care am refuzat sa cred ca totul are un sfarsit mai devreme sau mai tarziu.Si sfarsitul m-a luat prin surprindere,sfarsitul nostru,al viselor si sperantelor,al romantismului si al pasiunii..totul s-a terminat!
Acum nu mai e langa mine sa ma stranga in brate atunci cand imi este frig,nu mai are cine sa ma priveasca,sa ma sarute si sa-mi spuna cat de frumoasa sunt.Inca sper ca vom fii din nou 2 pentru ca m-a facut sa am increde in mine si in urmatoarea clipa care vine,m-a facut sa vreau sa vina ziua de maine si si sa nu-mi mai fie teama de ce va urma,m-a invatat sa rad si sa zambesc tot timpul pentru ca nu se stie cine ma va vedea si s-ar putea sa-i fac ziua mai buna acelei persoane,mi-a demonstrat ca visele se implinesc si ca nerenuntand niciodata la dorinte se vor realiza,m-a facut sa inteleg ca viata este data cu un scop fiecarui dintre noi si ca nu trebuie sa te impotrivesti lucrurilor care se petrec in fiecare zi,m-a invatat sa nu regret niciodata un lucru facut,mi-a aratat ca 'uratul' este mult mai frumos decat pare si mi-a arata ca ot avea orice lucru imposibil doar improvizand,mi-a demonstrat ca pot fii cine vreau de cate ori vreau,mi-a aratat lumea si lucrurile prin ochii lui,asa cum el le vedea,m-a invatat cum sa fiu fericita fara prea mult efort.
In prezent sunt fericita,pentru ca acum stiu cum sa privesc lucrurile,chaiar daca el imi lipseste atat de mult,insa am invatat repede ca aceasta 'lipsa de el' mi-o pot alina cu amintirile frumoase.
Acum il vad rar,mergand pe strada sau parcandu-si masina,drumurile noastre se intersecteaza aproape in fiecare zi,il vad in piesele de opereta unde el joaca,pentru ca mi-am facut o obisnuinta sa merg la opereta,e atat de aproape...Inca ma mai plimb prin locurile in care obisnuiam sa mergem..desi totul este pustiu..inca vad "pe amandoi",pe el si pe mine cum ne privim in ochi si cu cat de multa pasiune ne imbratisam.-Iar noi doi suntem actorii principali in aceasta poveste,sau piesa de teatru,spun asta pentru ca tot el m-a invatat ca viata este o scena de teatru unde fiecare om este actorul propriului destin cu rolul bine invatat sau mai putin...
Subiect: Fericirea mea in doar 3 zile... (Citit de 6526 ori)