Hai,ridica-te,poti?

[Angy]

         "Nu uita niciodata ca pielea se increteste,parul incarunteste iar zilele se aduna in ani...Dar ce e mai important se conserva; forta si determinarea ta nu au varsta. Spiritul tau e cel care indeparteaza panzele de paianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reusita e o alta incercare. Cat timp traiesti simte-te viu. Daca ti-e dor de ce faceai,fa-o din nou. Nu te pierde printre fotografii ingalbenite de timp. Mergi mai departe atunci cand toti se asteapta sa renunti. Nu lasa sa se toceasca taria pe care o ai in tine.
          Fa astfel ca in loc de mila sa impui respect. Cand nu mai poti sa alergi,ia-o la trap. Cand nu mai poti nici asta ia-o la pas. Cand nu poti sa mergi ,ia bastonul. Insa nu te opri niciodata."
                       Madre Teresa de Calcutta

Pornind de la aceste minunate cuvinte,intrebarea mea ar fi:Cum poti sa te ridici si sa continui fara oprire atunci cand ai "cazut" si nimic nu mai are sens?

[sunshine]

O sa-ti spun cum am reusit eu: cu credinta si cu multa iubire pentru copiii mei.Apoi totul a inceput sa prinda contur.Mai primesc cate o piedica dar a devenit obisnuinta si nimic nu ma poate opri. De f multe ori imi spun "Daca ma opresc, nu voi reusi sa ma ridic". Si asa alerg sau merg agale dar niciodata nu renunt...nu voi intelege niciodata cum am trait atatia ani fara increderea in mine insami. Eu chiar nu am rabdare sa stau :)Probabil m-am nascut in viteza (ora matinala,3.30AM confirma).Este adevarat ca uneori ma simt atat de obosita dar cand aud glasurile copiilor mei ,le vad ochii plini de viata si cand ma strang in brate spunandu-mi "te iubesc,mamica, stii ?"primesc toata energia si dorinta de a trai pentru a le putea oferi recunostinta mea.
 Nu stiu, insa, cum m-as fi ridicat daca nu eram mama.

[Eve]

Raspunsul este chiar in citatul tau. Iti amintesti ca ai o singura viata si daca vrei mai mult decat sa supravietuiesti... mergi mai departe. Te impaci cu tine, cu realitatea, incerci sa intelegi ca ziua de ieri nu-ti mai apartine. Oamenii frumosi, maruntisurile simple, minunile naturii privite pret de mai multe de o clipa... fiecare in parte iti pot schimba ziua si ti-o pot face senina. Totul este sa vrei.

[insatiable]

Poti sa te ridici cand totul pare pierdut? ..karma ,tu ai avut pentru ce sa lupti,pentru copiii tai care cred ca te-au motivat in viata extraordinar,ti-au dat un sens,un adevar si o iubire insa noi tinerii daca e sa cadem cine ne ridica? ne dam seama uneori ca si Adevaratii prieteni sun Falsi, si atunci ce ne mai ramane de facut?

[insatiable]

Eve...imi cer scuze;))

[sunshine]

insatiable , pe voi tinerii, va motiveaza parintii vostri. aveti datoria sa -i faceti mandri de voi , sa aveti grija de ei sau sa le faceti batranetea mai frumoasa si mai usoara. De aceea dam viata, sa avem un rost in viata, dar si sa avem un sprijin .Nimeni nu are voie sa renunte , este in firea vietii, ne apucam de orice numai sa putem merge mai departe.
 Candva am scris aici despre intreaga mea viata.Multi m-au judecat, cativa m-au incurajat. Ce stiu eu este ca atunci eram singura , copiii erau mici, parintii batrani si bolnavi si eu nu mai reuseam sa ma ridic pt ca nu aveam de cine sa ma sprijin. D-zeu insa mi-a tinut fruntea sus si mi-a luminat gandurile . Privind in jurul meu am vazut ca sunt altii mai necajiti decat mine si , totusi, nu renunta. Atunci am respirat adanc si am luat-o la fuga... :Dam ajuns mai departe decat am visat vreodata 
 Nu ne trebuie decat un strop de vointa si multa credinta.

[insatiable]

Asa este..dar pe de alta parte avem nevoie si d o prietenie adevarata ,de o iubire din partea prietenului/prietenei,sa imbatranim alaturi de pesoana iubita,pentru ca totusi este viata ta si intr-o oarecare masura tb sa o traiesti,si te gandesti la tine .Bineinteles nu ii putem uita pe parintii nostri dar nu putem sa ne legam de ei mereu.Faptul ca ii facem mandri de noi reprezinta o alta treapta pentru noi,insa cred ca iubirea este cel mai important lucru care pentru noi tinerii este vital:)

[Eve]

insatiable, chiar tu spui: Poti sa te ridici cand totul pare pierdut?. A parea nu inseamna este pierdut. Cata vreme traim parerea mea este ca nimic nu este complet pierdut. Importanta este vointa. La vie en rose exista numai in copilarie... dupa este mult mai nuantata...

[amelie]

 Pornind de la aceste minunate cuvinte,intrebarea mea ar fi:Cum poti sa te ridici si sa continui fara oprire atunci cand ai "cazut" si nimic nu mai are sens?

Sa NU te ridici? Dar ce-ar insemna ca toti, pentru ca toti am avut momentele noastre de cadere, mai devreme sau mai tarziu, sa ne "taram" pana la sfarsitul vietii pe pamant? De ce ni s-au dat aripi? Ca sa zburam... De ce ni s-au dat vise? Ca sa le implinim...
Recunosc. Uneori caderea e mai dura si convalescenta e mai lunga. Dar toate ranile se vindeca si zborul cu aripile iubirii e minunat.
Ai cazut? Ridica-te...Priveste in jurul tau si-ai sa vezi ca TOTUL are sens si iti da motive sa zbori din nou...
Ridica-te...linge-ti ranile...si inalta-te iar...pamantul se vede mai frumos de sus.

[alin333]

Pe mine ma ridica faptul ca stiu ca dupa zile furtunoase mai vin si zile senine si frumoase, ca in viata asta chiar daca nu ai pentru ce lupta o sa apara candva o persoana care te va tine pe picioare sau o sa fie mereu un prieten acolo sa te ridice