Te caut în chipul tuturor femeilor
şi nu te-am găsit niciodată încă;
mi-au crescut aripi
din umerii aplecaţi peste gânduri:
arcuire.
Te presimt în forma visurilor mele
absente, mai mereu absente,
conturul tău ia umbra uitată a lunii în eclipsă:
depărtare.
Am să inventez un anotimp pentru tine,
o primăvară ciudată cu flori de măr
din care să-ţi împletesc gânduri desculţe:
duioşie.
Eşti între toate punctele cardinale absenţă...
presimţirea ideii de tine îmi ţine loc de cuvânt:
amăgire.