Despre nasterea lumii

[motanel]

Lumea s-a nascut tarziu. Cu tine. Am recunoscut-o repede. Avea forma ovala a ochilor tai. Migdalata. Gestul dintai a fost o deschidere de pleoapa. Lumea s-a colorat in verde. Ca irisul tau. Ca gandul meu. Apoi au aparut celelalte fiinte. Sau poate ca nu. Imi amintesc catelul de plus. El s-a nascut cel dintai. Nu i-ai mai dat drumul din brate de-atunci. Si periuta de dinti. Si oglinda in care zambesti cand iti cade o suvita rebela pe frunte. S-au nascut toate prea tarziu. Tu erai deja acolo. Au pierdut minunea dintai.

[amelie]

...si lumea a crescut tot cu tine...am vazut-o inaltandu-se...am vazut-o privind in verdele crud al ochilor tai...cand rasarea soarele in ei ...si luna apunea odata cu inchiderea obosita a pleoapelor...am crescut si eu tot langa tine...cu dorul incoltind in suflet...si cu retina dureros lovita de imaginea ta iubita...totul are legatura cu tine....ochii mei  care stiu sa te vada doar pe tine...buzele mele ce tresar doar sub atingerea buzelor tale...mainile mele care mangaie doar cad te intalnsc pe tine...si inelul...si tu...