Strazi,trotuare cenusii,murdare,
Pe care zilnic zgomote se frang,
Plang pe la colturi cersetorii
Fara de soarta, de stapan si de noroc.
Moare speranta pe la colturi!
In abisul saraciei necazurile sunt in floare,
Talentele intemnitate stralucesc si mor,
Speranta pe la colturi moare!
In tonuri roz cu degetul ni se arata viata,
Iar viata norii negri isi desarta asupra noastra,
Cu iataganul saraciei ne loveste crunt in frunte soarta,
Ce tare doare cand speranta pe la colturi moare!
Subiect: Caile vietii(cand oamenii...nu mai sunt Oameni) (Citit de 1961 ori)