O lacrimă
“…după ani, revenirile în dragoste
seamănă, cumva, cu punerile în ştreang”
ALBERT CAMUS
Te vei despărţi de mine, de fapt niciodată…
Vei muri în mine, cu mine pre moartea-mi călcând,
Prietenă cu ochii de verde târziu, ne-ntrebată
Despre prietenia noastră nimic nespunând.
Se vor grămădi peste mine munţi de tristeţe,
Ninsori de uitare orizontul urcând;
Prietenii, duşmanii vor face feţe-feţe
Jur-împrejur sub lopeţi de ţărână tăcând.
Te voi chema, totuşi, să crezi că e vântul
Sau marea-mi de lacrimi cu tine vorbind:
Te voi simţi veghindu-mi mormântul
Şi despre-o amintire de demult povestind…