Zidul tau.

[Paul]

Nici-unui zugrav nu-i mai permit,
Sa-mi ia lavabilul cu spaclu,
S-astupe gaurile cu glet,

Ca astazi sunt, si o stii bine,
Al tau perete, stramb sau drept,
Ca ti-o fi dat sa ma-nnegresti,
Sau alb ca neaua sa ma faci,
N-am sa cracnesc, nici chiar un pic,
Orice decizie-am s-o respect.

[Paul]

Minuni nu fac, nu-s in masura,
S-apoi, zburdalnic zic ca nu prea sunt,
Dar, ne-ndoielnic iti pot fi,
Scarita trainica spre cer,

De cand intepenit ma aflu,
Prea multe nu am asteptat,
Dar mi-e permis sa iti presimt,
Urcusul dulce, Zidul spera,
Sa-mi fii consoarta, Iedera...

[inda]

Pleoapa mea verde se inchide peste albastrul visului tau agatandu-se
cu disperarea ascutia a fiecarei frunze de toate zborurile
cocorilor scrijelite cu neputinta aripilor in zidul
dintre vis si amintire. Si daca frunza
n-am sa pot trece dincolo de el,
face-ma-voi radacina sa-l
imbratisez in ascuns
chiar daca se va
darama peste
mine.

Candva, lumea se va intreba de ce sub valuri adancul are verde de frunza.

[George Ene]

Adâncul e verde,
că verdele e viaţă
şi viaţa e iubire...

Iubirile sunt verzi
dacă nu-n frunze
în îmbrăţişări,
prin rădăcini.

Căci rădăcinile
tot viaţă sunt -
iubire tainică
ce-nalţă, şi doare...

Ce-am vrea, oare,
mai mult?

[Paul]

Desmierdat de-apusul violet,
De mii de ani, tacut astept,
Pe partea dreapta, sa-mi apari,
De sub licheni si de sub scai,

Impins, un muguras, in zori,
Plamadit in dulci imbratisari,
Deschide drumul... eu zambesc,
Iedera invinge... Marele Zid Chinezesc.

[George Ene]

Zidul şi Iedera,
unul pe altul
sprijinindu-se:
Zidul
să placă lumii,
Iedera
să se ferească de lume.

Câtă genialitate,
benefică amândurora –
când Natura-Om
se reîntâlneşte
cu Natura-Mamă.

Bllue
apreciindu-le
pilda genialei reciprocităţi,
pe bună dreptate:
El – zid,
Iubita – iederă.

Să luăm aminte!