DRAGOSTEA

[George Ene]

Dragostea

                          Îngeriţei,
                          Zâna mea Bună

Ea vine direct.
Ştie matematică, nu glumă:
nu vine pe catete,
ci pe ipotenuză,
direct.
Şi mi se opreşte drept în inimă.
Şi mi-o apasă cu un deget,
apoi cu mâna toată.
Şi mă-ntreabă:
“Te doare?”
Cum să-i spun că mă doare,
când atât de mult am aşteptat-o?

Chiar dacă mi-ar înălţa o cruce
pe Golgota,
aş urma-o
şi i-aş mulţumi
că mă răstigneşte.

De dragul ei
primesc singura-mi moarte
ce mi-e dată,
pentru că ştiu sigur
că mă va-nvia
tot ea.

Că ea
e de la Dumnezeu,
şi-i stă-n putere!