Gând neputincios, ce sunt!
“Ascultă: ia de la mine nişte frunze
şi fă-te copac, frate geamăn să-mi fii!”
mi-a spus copacul umbros din mijlocul câmpiei.
“Nu-l asculta! – mi-a şoptit vântul. Vrea să
te ţină pe loc, să mori în picioare! Urmează-mă
şi vei vedea lumea largă, neînchipuit de frumoasă!”
Tocmai trecea pe deasupra un vultur:
“Vino! mi-a zis. Îţi dau aripile mele,
cât timp mă odihnesc acolo, în vârful muntelui,
să zbori încotro te va duce dorul!”
Auzindu-l, gândul mi-a lovit nicovala urechii:
“Ce-ţi trebuie aripile vulturului, când mă ai în tine,
ispită şi bucurie, înmănunchind cuvintele?
Te voi transporta cu viteza luminii, oriunde.
Ce-ţi poţi dori mai mult?”
Am ales să devin gând, să mă-nfăşor în el:
Sunt lângă tine, îţi mângâi pleoapele, şi genele,
şi ochii tresărind în somn la impresiile de peste zi.
Îmi pare rău că nu pot să trag de pe tine cearşaful,
să te admir toată noaptea, splendoare!
Gând neputincios, ce sunt!
Subiect: GÂND NEPUTINCIOS, CE SUNT! (Citit de 2014 ori)