Intalnirea intre doua persoane...

[Lorelei]

“Întâlnirea a două persoane este ca şi contactul a două substanţe chimice: dacă este vreo reacţie, amândouă sunt transformate.” ( C. G. Jung)

M-am intrebat adesea daca intr-adevar iti poti da seama de la o prima intalnire cu o persoana daca exista acea sclipire intre voi, acea reactie, cum spune Jung, care te transforma iremediabil. Inca nu am un raspuns. Voi ce credeti?

[Just]

Nu stiu daca iti dai seama exact in momentul intalnirii ca exista acea sclipire sau acea reactie ,nu te poti gandi la multe atunci ,ba chiar incercand sa te gandesti la ceva ,sa analizezi atunci momentul si-ar pierde intreg farmecul .Am eu impresia ca reactia aceasta o traiesti pur si simplu si nu-ti dai seama in acel moment ca exista ,mai tarziu vei realiza ca da ,a fost si a insemnat inceputul transformarii tale din om obisnuit in om indragostit ,in om fericit .Dand o nota subiectiva topicului as spune ca am trecut prin asta .La prima intalnire e cert ca nu m-am gandit cum simt ,ce simt, atunci am trait ,m-am lasat in voia inimii, a intamplarii, dar acum revenind asupra momentului imi dau seama ca acela a fost inceputul transformarii mele dintr-o simpla prietena in iubita si prietena, in logodnica, in viitoare sotie, in mama .Si totusi ,de acolo ,de la prima reactie se succede totul.Ea este responsabila tuturor consecintelor ce au urmat si vor continua sa urmeze .

Si da, intr-adevar te transforma iremediabil .Daca ai vazut "sclipirea" atunci sau ai constientizat prezenta ei in acel moment mai tarziu nu vei mai fi si nu vei mai deveni omul care ai fost .Adica statutul de indragostit te va transforma intr-o persoana fericita sau din contra, intr-un om ce sufera .Si mai cred ca urma lasata de o astfel de "reactie" poate fi vindecata doar la aparitia unei alteia mai puternice si mai frumoase sau in limbajul lui Jung o reactie nereusita poate fi reparata ,initial separand componentele (desi raman sechele ,se pierde din cantitate din calitate etc.)  si apoi incercand alte combinatii mai bine gandite astfel incat reactiile sa nu mai produca dezastru "chimic" (adica psihic) .

[viulian]

Da, se simte si e foarte mare diferenta intre cum e in timpul acelei transformari si tot procesul acesta de... 'potrivire' cu o ea, si partea opusa cand e clar ca nu e nimic la mijloc si trebuie sa faci ceva sa treaca timpul.

Ca barbat, e simplu, tac - femeile au talentul sa povesteasca foarte mult - obsedate de o idee a naratiunii care odata pierduta, parca ar ramane brusc nude si expuse  ; in plus cu cat povestesc mai mult despre ele, cu atat parca (dpmdv) e clar incotro e indreptata atentia lor atunci. In nici un caz catre mine 

Si mai cred ca orice om se prinde instinctual daca nu merge, daca transformarea nu are loc, dar... mai dificil de tratat este cazul cand tu incepi sa te transformi, dar nu si celalalt. Trebuie sa ai maturitatea sa vezi dincolo de propriile dorinte..

[lumycriss]

Nu văd de ce problema s-ar pune doar în cazul unei relaţii de prietenie sau iubire. O întâlnire poate avea ca rezultat schimbarea ambelor, a uneia sau a nici uneia dintre persoane. De exemplu, mă întâlnesc astăzi cu Papa şi rămân marcată de personalitatea lui pentru totdeauna. În schimb, mâine Papa nu cred că-şi va aminti că printre miile de persoane care l-au vizitat în ziua precedentă mă aflam şi eu... Ca să stilizez un pic povestea, să zicem că eu sunt Oxigen (O2) iar tu Hidrogen (H2). Rezultatul întâlnirii noastre ar trebui să fie apă (H2O). Dar nu întotdeauna condiţiile fizice (temperatură, presiune etc) sunt prielnice pt o reacţie reciprocă. În schimb, există posibilitatea ca pt mine tu să reprezinţi un fel de catalizator, iar singura consecinţă a întâlnirii noastre să nu fie decât transformarea mea în ozon(O3) care, să recunoaştem, e la fel de folositor vieţii ca şi apa.