Nu poţi fi atât de crudă…
Sunt era o ruină în auz
o săgeată îmbrăţişată cu briza
căderii în respirare.
Erai somn în ghearele timpului
şi reverenţă de înger
pe muchea liniştii nenăscute.
Eram între sunt şi erai
îmbrăcăminte albastră de ape
ridicate-n cădere până la cer.
Ce tristeţe la Cina cea de Taină
pe când apa din pahare
devenise vin în struguri pe araci.
Nu poţi fi atât de crudă
să-mi dai întâlnire în rădăcini
pe când eu te caut în frunze.
Subiect: NU POŢI FI ATÂT DE CRUDĂ... (Citit de 2788 ori)