Adriana dragă,
În primul rând vreau să-ţi mulţumesc din inimă pentru că ai postat în acest topic, ceea ce, pentru mine înseamnă că mă citeşti – care e, să recunosc o bucurie pentru cel ce scrie, şi semnează; aşadar pentru mine – iar în al doilea rând ţin să-ţi spun că şi eu îţi apreciez poezia, care e aproape perfectă dpdv al poeziei, în general, dar scade mult în ultima strofă…
În fine, aş fi putut să-ţi scriu pe personală cele de mai sus, dar o fac aici, în postarea de faţă, spre a citi şi colegii, care nu ştiu ce-i acela un HAIKU, respectiv că această formă esenţială de poezie, inventată de japonezi, are câteva reguli de diamant (chiar aşa numesc japonezii HAIKU-ul, “Poezii de Diamant”, căci le prezintă esenţa vieţii, care e chiar poezia), şi anume: versurile trebuie să fie neapărat trei, şi să fie după cum urmează – versurile 1 şi 3 trebuie să conţină câte 5 silabe, fiecare; iar versul al doilea să fie din 7 silabe. Deci: 5, 7, 5. Or, dacă nu respecţi această regulă, n-ai dreptul să-ţi intitulezi poezia HAIKU.
În afară de aceasta, acest tip de poezie se vrea atât de esenţială încât e indicat să cuprindă numai metafore, dar nu metafore aiurea (gen rimă: ştampila primăriei şi coada vacii), ci să invite cititorul la reflecţie, ori, şi mai corect spus, acesta s-o reţină într-atâta încât s-o memoreze pe loc, ca apoi, tot el, cititorul, să se mândrească c-o ştie şi-o poate comunica şi altora, ca şi aceia să se bucure de ceea ce aud de la el. Aşa simt, aşa fac japonezii.
În ceea ce mă priveşte, ştiu bine că respect (în bună măsură) alternanţa 5, 7, 5, dar nu reuşesc să fac HAIKU-uri cu meafore esenţiale, în legătură strictă cu tema propusă. (De aceea nici nu-mi intitulez HAIKU-urile). Ce vrei, am şi eu minusurile mele. Eu, mai degrabă, scriu în joacă, când şi când legat de câte o temă, care adeseori reiese…
Se mai pune o problemă: de ce scriu câte 4 HAIKU-uri, odată?
Respect o superstiţie japoneză, care spune că tipografii care publică HAIKU-uri grupate câte 4, vor fi norocoşi în munca lor. Or, eu vreau ca site-ul nostru – că, aici, editori suntem toţi – să fie un site norocos.
Ceea ce-ţi doresc şi ţie, cu dragoste,