Am recitit un capitol dintr-o carte. Mi-a placut si am scanat-o ca sa va arat si voua. Astept parerile voastre.
"Dat fiind că s-au scăldat din cea mai fragedă pruncie în romanele şi filmele de dragoste, cu urechile împuiate de şansonete glorificând neîncetat aceeaşi dragoste, cu trupul firesc impregnat de-a lungul întregului an de hormoni sexuali care le stimulează libidoul, tinerii şi tinerele stau la pândă, aşteptându-se ca Marea Dragoste să îi cuprindă dintr-o clipă într-alta.
Modelul iubirii pe care îl avem în minte, construit în mod cultural, serveşte de mediator extern dragostei pe care încercăm s-o trăim: ne facem anumite idei despre dragoste, apoi încercăm să suprapunem propria noastră realitate pe aceste idei. Nu suntem atât îndrăgostiţi de cineva, cât de ideea de a ne îndrăgosti, de a trăi o mare pasiune.
Cu toate acestea, nu oricine vrea este Romeo. Şi fetele care se închipuie ca Julieta nu dispun întotdeauna de un balcon situat la înălţimea care trebuie, nici de un Romeo talentat. Realitatea se dovedeşte întotdeauna mai prejos de visul filmat în tehnicolor sau de romanul de gară. Romeo e plin de coşuri şi nu ştie să cânte nici din gură, nici la chitară, Julieta are note proaste la matematică şi îi cere cavalerului să îi rezolve problemele. Câte deziluzii, de la cea mai tânără vârstă!
Dar dacă dragostea nu este de trăit, ea poate fi totuşi povestită ţie însuţi şi celorlalţi. Atunci îţi umfli povestea de dragoste, o agrementezi cu viziuni scoase din romanele frumoase. Poveşti care, în cărţi, în filme, în cântece, dacă nu sunt veridice, sunt de dorit, în care vrem să credem deoarece toată lumea crede. Eşti îndrăgostit extaziat, trăieşti pasiuni nebuneşti, mori din dragoste pentru tânărul acesta frumos, pentru fata aceasta minunată, eşti cât se poate de nefericit, te duci să te arunci în râu, amândoi sunt nebuni unul după celălalt, trăieşti nopţi de dragoste nesfârşite. Ah, ce frumoasă e dragostea...
Dar această dragoste seamănă cu hainele împăratului: cum toţi spun că e îmbrăcat, nimeni nu îndrăzneşte să-şi creadă ochilor care îl arată gol. Şi dacă toţi se amăgesc? Şi dacă nimeni nu trăieşte Marea Dragoste, dacă fiecare nu are dreptul decât la o dragoste oglindită? Ar fi lesne de înţeles ca atunci toată lumea să fie geloasă: Marea Dragoste e trăită întotdeauna de celălalt.
Iată, de asemenea, de ce poveştile de dragoste nu merg niciodată aşa de bine ca atunci când treci de la doi (cel puţin) la trei. Rivalul, rivala sunt în primul rând modele ale unei iubiri fundamental mimetice. Dragostea unora o zămisleşte pe a altora: nimic nu e mai uşor decât să te îndrăgosteşti de cineva care este deja îndrăgostit, sau să fii mistuit de pasiune pentru cel sau cea pe care îl/o iubeşte cel mai bun prieten sau cea mai bună prietenă a noastră, dublul nostru.
In definitiv, pentru ca să se producă ceva care să seme-ne cu Marea Dragoste, trebuie în primul rând să fii îndră-gostit de ideea de dragoste, apoi indragostit de dragostea unuia sau altuia, inainte de a fi indragostit la randul tau."
Subiect: Indragostit de Dragoste (Citit de 5581 ori)