Către Amelie – “Întâlniri şi Necuvinte"
Amelie, eşti prea profundă
în tot ceea ce ne descrii
încât, preabuno, mă sperii!
De unde atâta elan
strecurat în suferinţă,
blândă şi dulce fiinţă?
Înţeleg sufletul tău bun:
dă, iată,-n afară ştire
că-i mult preaplin de iubire.
Dar merită, crezi, atâtea
întâlniri şi necuvinte
adresate cui te minte?