Ultimul biscuit

[Just]

Tot cutreierand pagini de internet am dat peste o povestioara interesant ,cu morala si tema pusa in dezbatere :

Povestea ultimului biscuit

"Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.         

S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar, si care fara sa-i ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul de biscuiti.

Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.

Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat plina de resentimente: “Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”

Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.

A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si… spre marea ei surprindere a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.

A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios.

MORALA:

Oare de cate ori in viata am mancat biscuitii altcuiva? Ar fi mai bine ca inainte sa ne grabim sa-i judecam pe altii sa privim cu atentie in jur… si mai ales in sufletul nostru!

Sa dai cand poti, fara sa astepti nimic in schimb, nici macar un multumesc, si sa nu regreti ca ai dat!
Cui dai? Cui are nevoie…
Cat dai? Totdeauna mai mult de cat ai primit!

Intrebari:

1. Cum vi se pare istorioara asta? O intamplare trista? Sau una amuzanta?
2. In care dintre personaje va regasiti?
3. Cine ati prefera sa fiti, tanara cu cartea sau domnul cu ziarul? "

[Just]

Si pentru ca am venit cu propunerea ,incerc sa dau un raspuns .

Pentru mine povestea este una trista ,dar din care putem trage multe invataminte .Imi pare o poveste ce trebuie citita pentru a ne reaminti ca din putinul nostru trebuie sa oferim si celor de langa ,cel putin atat cat se poate .Asta ne face mai oameni ,ne face sa ne simtim mai bine in propria noastra piele . Totusi in zilele noastre putin ne amintim sa mai ajutam in mod dezinteresat ,fara sa asteptam nimic in schimb .Chiar vazusem un reportaj la stiri ce are legatura cu povestea de mai sus .Un om instarit a ales sa ofere vecinilor sai : doua paini ,cativa carnati si o ruda de salam .Printre toate acestea se afla insa si un pliant pe care scria : "Votati-ma!" ."Biscuitii" oferiti au fost pentru a-i cumpara pe bietii oameni naivi .Oare in toate actiunile noastre altruiste se ascunde un scop egoist? Asta insa este tema altui subiect ,de altfel propus deja .

Cred ca majoritatea din noi am jucat sau vom juca la un moment dat din viata ambele roluri .Trebuie mai intai sa experimentam ,sa simtim rusinea fetei pentru a putea trece la personajul urmator ,asta in cazul in care invatam din greseala facuta si incercam sa facem macar un mic pas pentru a ne schimba .Si cred ca insa-si rusinea simtita ,acceptarea greselii este primul pas pentru a ne corecta o trasatura de caracter .

[lumycriss]

Povestea de mai sus nu mi se pare una tristă, nici într-atât de amuzantă încât să-mi smulgă de pe faţă mai mult decât un zâmbet. Înclin să mă identific cu tânăra indignată, deşi nu-mi vine în minte acum nici un moment în care am acţionat precum ea. Voi reveni de îndată ce, răscolind prin amintiri, voi descoperi o situaţie asemănătoare, în care am judecat prematur şi aspru anumite persoane. Însă, tare mi-aş dori să fiu în locul domnului cu biscuiţii. De altfel, îmi place mult să dăruiesc... Mai greu e când darul îmi e refuzat. Dar... Întotdeauna găsesc o soluţie de a-l face bine primit