Poate ca, exceptiile confirma reguli.Eu,cel putin,am avut de-a lungul timpului,experiente de prietenie cu fete,cum sunt prezentate de Floris,"miauneala"-ceea ce nu-mi placea... nici la pisici macar.Cat despre barbati asa este,adica si eu am observat,cu cat se "exteriorizeaza " mai dur,cu atat sunt mai buni prieteni,acest lucru este de bun augur,sunt eliminate tensiunile,prin "balacareala" constanta.
In acelasi timp,in dreptul meu vorbind,nu credeti ca si fetele,bune prietene se pot "mieuna",in multe cuvinte,asa de drag,si pot fi cum trebuie -concise si "la subiect" in problemele importante?Eu am experienta asta de ani buni,cu doua prietene bune,cat de rar ne-am vedea,parca ne-am despartit acum juma' de ora,iar avalansa de vorbe,are si ea un rost,noi intelegem ce trebuie,restul ce pot sau ce vrem noi.

Cu una dintre ele,chiar mi s-a spus la un moment dat,"Cum de-o numesti prietena,cand va intepati de cate ori va vedeti?"....tocmai asta-i farmecul!
Am si plans, si impreuna ,si pe rand,si una pentru cealalta,fara spectatori insa.Ceea ce ne leaga este mult mai important,eu am ajutat-o sa depaseasca o stare de criza,era cat pe ce sa divorteze de "gura lumii"...ea a fost alaturi de mine cand am nascut,aceste lucruri nu le poate nimeni sterge.
Stiti ce ma gandeam,la prietenia dintre un barbat si o femeie,fara sa fie precedata de dragoste,nu s-a referit nimeni.Si nu e vorba de cea dintre frate si sora,(stiu cum este)....pur si simplu prieteni,care vorbesc orice,pot parea chiar iubiti,in ochii lumii,dar sunt mult mai mult.Despre aceasta,ce parere aveti?Este posibil sau nu?Eu cred ca da,si timpul ce trece,imi intareste convingerea....25 de ani,este ceva timp.
