Poem la venirea serii

[geminus]

Si ingerii beau vin
Mai abitir decat noi
Decat insangerarea
ce zace inauntrul nostru
Ingerii isi ciocnesc mai mereu
aripile lor de piatra si de fum
Iar pocalele lor sunt pline
De venin si de fier topit.
Pe umerii lor grei
femeile cresc iarasi ingeri
cu aripi de piatra taiate
Din pieptul aceluia care plange
Inapoia zidului ,
Inaintea pamantului
Din ochiul ingerului
care tremura inaintea spitalelor,
Dinapoia ingerului care zboara
Cu aripa legata
De amintirea insingurata
A iubirii pamantesti.
Si totusi femeie ,
Ti-am spus ca si ingerii beau vin
Ca si ochii lor lacrimeaza suav
Iar aripile lor tresar aproape vavilonic...
Aripile,doamna aripile.
Ingerii si aripile.
Ingerul geometru m-a imbratisat,
Mi-a sarutat fierbinte obrajii inlacrimati..
Si mi-a spus:Ratacind prin biserica din noi insine,
Alegem cine sa fim.
De ce nu vrei sa ma imbratisezi ingere??
Ca sa vad daca mai sunt eu insumi
Ori altul in mine locuieste..