Sa stii ca acelasi lucru il remarcam si eu, dar evident fiecare nu la sine, ci la ceilalti, caci asa e omul... Dar cred ca se cuvin cateva explicatii ca sa nu lasam observatiile in aer.
1. Aruncatul cu piatra l-am adus in discutie in acest context ca metafora. Pentru ca in timp am invatat sa nu judec oamenii sau macar sa incerc sa nu o fac, nu stii niciodata ce explicatii si cat de dureroase sunt in spatele faptelor lor. Faptul ca tu ai marsat, insa deloc in spirit crestinesc, ci in spiritul dintelui pentru dinte al Vechiului Testament, nu al iertarii, ci al pedepsei, m-a facut sa readuc in discutie parabola pana la capat.
2. Nu sunt un bun crestin in sensul tare al termenului. Merg foarte rar la biserica si in general nu am mai nimic de a face cu traditiile bisericii. Crestinismul insa m-a impresionat intotdeauna prin mesajul lui de dragoste dezinteresata, de noblete, de iertare. De a intelege oamenii si de a-i ierta, oricat de dureros e asta uneori. Pentru ca eu nu pot imagina un Dumnezeu al razbunarii. Nici macar un Dumnezeu strict si sever. Ci doar un Dumnezeu al iertarii si al iubirii. Asa incat de cate ori aduc in discutie ideea de divinitate va fi in spiritul iubirii sau in spirit estetic. Si nu in spirit religios ortodox. Daca asta inseamna ca uneori apelez la morala crestina iar alteori o resping, da, ai dreptate. Inseamna ca asta fac. Pentru mine morala crestina e morala iertarii si a iubirii. Nu morala interdictiilor si a pacatului. Iar asta e o subiectivitate pe care mi-o asum.
3. Nu firea umana e schimbatoare, ci felul in care fiecare percepe ideea de divinitate. Chiar daca eu o percep altfel decat "scrie la carte", nu inseamna ca manipulez morala crestina cum si cand am eu chef ca sa imi serveasca scopurilor. Voi respinge intotdeauna incorsetarile religioase care ne limiteaza in loc sa ne faca liberi (in sensul frumos al cuvantului, nu in sensul exceselor), cu riscul de a ma certa cu dogma, iar cand voi aduce in discutie ideea religioasa va fi in sensul Dumnezeului meu, subiectiv, asa cum l-am explicat la punctul doi.
4. Nu vreau sa intram in vreo polemica religioasa, evit cat pot lucrurile de genul asta, pentru ca stiu ca subiectele sunt sensibile si greu de impacat vreodata. Incerc sa respect cat pot Dumnezeul altora, felul in care fiecare isi imagineaza divinitatea, felul in care simte fiecare. Uneori insa e greu sa o facem, stiu. Asa ca, daca am jignit cu ceva, a fost numai din spiritul de a-mi fi intelese cuvintele asa cum s-au vrut spuse si nu altfel. Atat.
PS. Imi cer scuze pentru off topic, era nevoie insa, cred, de aceste explicatii.