Dragobete versus Valentine's Day

[Mihai Dor]

Dragobete versus Valentine’s Day

PARTEA I-a

     In esenţă, între cultul de venerare al Dragobetelui, fiul Dochiei şi Sfîntul Valentin, cel mai celebru dintre anonimi, se află o prăpastie de mentalitate, trecerea timpului din zona miticului în cea a istoricului şi dezvoltarea unei industrii pe nume publicitate. In România, Sfântul Valentin, despre care nimeni nu ştie sigur cine a fost, se sărbătoreşte din inerţie, pentru că aşa se face "afară" şi pentru că un întreg sistem de făcut bani este încântat că a mai găsit un prilej pentru vânzări bune. Cine sunt cei doi "responsabili" de sentimentul care mişcă sori şi stele? Dragobetele, celebrat odinioară cu mare pompă la 24 februarie, era zeul dragostei şi al bunei dispoziţii pe plaiurile carpatine. I se mai spunea şi Cap de Primăvară sau Cap de Vară şi era identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană şi cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă. Un alt nume al său era Năvalnicul, fiind perceput ca un fecior frumos care le face pe tinerele fete să-şi piardă minţile - un fel de Zburător - metamorfozat apoi de Maica Domnului într-o floare.

Semnalul era dat de păsările nemigratoare

   In lumea satului românesc, până la jumătatea secolului trecut, el era sărbătorit pe 24 februarie. In ziua cu pricina, semnalul era dat de păsările nemigratoare, care se strângeau în stoluri, ciripeau,  se împerecheau  şi începeau să-şi construiască cuiburile. Despre "păsările" neînsoţite la Dragobete ştia toată lumea că rămân singure şi fără pui până în aceeaşi zi a anului viitor. După modelul zburătoarelor, fetele şi băieţii se întâlneau să sărbătorească Dragobetele, pentru a rămâne îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. Dacă timpul era favorabil, ei se adunau în cete şi ie¬şeau la pădure hăulind şi chiuind, pentru a culege primele flori ale primăverii: ghiocelul şi brânduşa. Din zăpada netopită în această zi fetele îşi făceau rezerve de apă, cu care se spălau la anumite sărbători din timpul anului. In Muntenia, Oltenia, Dobrogea şi Transilvania circula şi o zicală: "Dragobete sărută fetele". Steaua acestui flăcău, a cărui evocare acţiona direct asupra fibrelor erotice ale tinerilor, a început să apună după jumătatea secolului al XX-lea; într-un fel zeul a fost şi el o victimă a comunizării ţării.
După 89, Valetine's Day
      După decembrie 1989 el nu şi-a mai găsit locul, satul românesc tradiţional nu mai exista iar iubirea păsărilor nu mai reprezenta un model pentru nimeni. De acest gol a profitat Sfîntul Valentin, celebrat în lumea occidentală în 14 februarie, când oamenilor li se atrage atenţia că dragostea este cel mai important lucru din viaţa lor şi cei mai norocoşi primesc inimioare din cele mai diferite materiale, de la ciocolată la metale preţioase. Cine este acest nou Moş Crăciun, mană cerească pentru o întreagă galerie de produse şi gesturi specifice? Enciclopedia Catolică spune că au existat cel puţin trei sfinţi pe nume Valentin, toţi trei martiri. Unul era preot la Roma, altul episcop la Interamna (azi Terni), iar despre cel de-al treilea se ştie doar că a fost în Africa unde  a  suferit,   alături   de  alţi martiri. Ceva mai multe informaţii sunt despre primii doi, care au fost ucişi în a doua jumătate a secolului al lll-lea, fiind îngropaţi pe Calea Flaminia, dar în locuri diferite. Din lucrările lui William de Malmesbury se ştie că, la un moment dat, acestui loc, denumit azi Porta del Popolo, i se spunea Poarta lui Valentin. Acelaşi autor spune că numele ar fi fost preluat de la o bisericuţă din apropiere cu hramul acestui sfânt. Nu se ştie însă despre care dintre aceşti sfinţi ar fi vorba, pentru că ei nu sunt menţionaţi decît în documente relativ recente, cu importanţă istorică foarte redusă.
(îmi cer scuze pentru eventuale greşeli privind grafia Acad Rom precum şi altele strecurate...)

DUPĂ UN ARTICOL DE LUMINIŢA VOINEA

[Mihai Dor]

continuare DRAGOBETE VERSUS VALENTINE'S DAY

O bună ocazie pentru a-şi declara sentimentele
     Credinţele populare şi sărbătoarea asociată par a-şi avea izvorul în Anglia şi Franţa Evului Mediu şi sunt legate tot de împerecherea păsărilor. Iar oamenii şi-au spus că e o bună ocazie pentru a scrie scrisori şi a-şi declara cu sinceritate sentimentele. Literaturile din secolele XIV şi XV din aceleaşi regiuni fac aluzii la aceste practici. Cele mai vechi texte sunt două balade ale poetului bilingv John Gower (1327 - 1408), scrise în franceză. Mai tîrziu, Dame Elizabeth Brews amintea într-o scrisoare că speră ca de Sfântul Valentin să-i găsească fiicei ei un soţ, aşa cum orice pasăre îşi găseşte perechea, într-un palimpsest cu aceste tradiţii, care se întîlnesc în ceea ce priveşte păsările, Roma antică celebra, în 15 februarie Lupercalia, festivalul fertilităţii, în onoarea a doi zei, Juno şi Pan. Medicul Valentin, trăitor în Roma antică, bun la suflet şi cu mare pasiune pentru gastronomie. El amesteca medicamentele amare cu vin, lapte sau miere pentru a avea un gust mai bun pentru bolnavi. Religia era o parte integrantă a vieţii medicului şi, deşi, creştinismul nu era prea popular în acele vremuri a devenit creştin şi ţinea predici.
Valentin a fost executat în 14 februarie
    Intr-o zi un paznic al închisorii împărăteşti din Roma a bătut la uşa lui Valentin, tinîndu-şi fiica oarbă în braţe. Valentin ştia că îi va fi greu să o vindece, însă i-a promis omului că va face totul posibilul. A examinat fetiţa, i-a dat o alifie pentru ochi şi i-a rugat să se întoarcă pentru a vedea cum evoluează boala. Au trecut mai multe săptămâni, însă fetiţa nu s-a vindecat. Totuşi nimeni nu şi-a pierdut speranţa. într-o zi, cîţiva soldaţi romani l-au arestat pe medic, distrugîndu-i leacurile şi condamnîndu-l pentru credinţa lui. Când tatăl fetitei a aflat despre arestarea lui Valentin a dorit să intervină, însă nu a putut face nimic. Ştiind că va fi executat, Valentin a cerut un pergament, o pană de scris şi cerneală şi a scris câteva rânduri pentru fetiţa oarbă. Valentin a fost executat în 14 februarie. Iar cînd fetiţa a deschis biletul a descoperit o floare galbenă înăuntru şi un mesaj care spunea "De la al tău Valentin." Ochii ei s-au vindecat ca prin miracol.
Iubirea, prilej de vorbe frumoase
       In 496 Papa Gelasius I. a desemnat ziua de 14 februarie ca fiind Ziua Sfântului Valentin. Sărbătoarea a dispărut din calendarul oficial în 1969. O legendă paralelă spune că împăratul Claudius al ll-lea nu reuşea să-şi adune oastea pentru că bărbaţii refuzau să se înroleze. El a crezut că bărbaţii romani nu voiau să îşi părăsească soţiile şi a interzis logodnele şi nunţile în Roma. Un preot creştin, pe nume Valentin, făcea însă cununii în secret. Aflând, împăratul l-a închis, iar preotul a murit în captivitate în 14 februarie. Două personaje de legendă, Dragobete şi Valentin, amintesc oamenilor că iubirea este prilej de vorbe frumoase şi cadouri dar şi cel mai profund sentiment, motorul universului nostru.

(După un articol de Luminiţa Voinea)