O stare, care ma bantuie ... Iertati-mi ratacirea.

[umbra]

Mahalaua sufletului meu.

Cotloane impaienjenite umede si reci in care am ascuns ganduri de mult uitate, franturi de existenta pierdute. Intebari fara raspuns, parasire. Doamne, de ce m-ai uitat? Tacere ratacita in fuioare de fum, indoiala. Imagini ce revin obsesiv in filmul al carui principal actor sunt eu, durere.Decantari de sentimente, rani.Toate revin acum in mine, ma inconjoara, ma sugruma, blestem...Caut lumina, speranta a murit.Ulita desfundata in vecinatatea Crucii de Piatra a sufletului, burnita ce cade mereu pe pamantul sufletului reavan si putred, flori de mucegai.E frig.Ceata se lasa grea incercand sa stinga taciunii rezistentei, pacat. A mai murit un vis

[whiterose]

 :)Zambeste... "Nu stii ca numa-n lacuri cu noroi in fund, cresc nuferi?" Lucian Blaga spunea asta... nu eu ... desi, mi-as dori sa pot exprima si eu atat de simplu, sentimente atat de adanci. Sigur exista cineva sau ... ceva pentru care merita sa zambesti! Nu trebuie sa-ti ceri iertare pentru clipa ta de ratacire, e a ta... cine are dreptul sa te judece pentru ea? Dar, nici nu-mi vine sa te las asa... Eu, un nimeni, iti intind mana... si ca mine, sigur mai sunt si altii!... So, LA MULTI ANI!!