Candva... niste tample inzapezite au darul de a ne da mereu o siguranta, o incredere, o blanzenie incredibila. Avem intre noi oameni care au luptat impotriva lui Hitler, care si-au pierdut libertatea pe vremea lui Ceausescu sau care au pierdut fii, soti, sotii, rude apropiate in 89. Traiesc printre noi, dar oare mai avem rabdarea sau curiozitatea sa ii ascultam sau sa invatatam din exoerientele lor, sa invatam ce este aceea suferinta, si ce este de facut pentru a iesi dintr-o astfel de trauma? Sau nu? Ne consideram prea intelepti, noi tinerii zilei de astazi. Prea influientati de trend-uri, mode, sau poate prea insensibilizati de o mass media aparent ATOTSTIUTOARE, unde violurile au devenit strategii de rating, unde crimele au devenit fapt divers, unde dramele au devenit mai putin importante decat telenovelele.
Mai stim noi oare ce este aceea intelepciune? Am stiut vreodata? Trec aproape zilnic prin situatii in care ma simt mustrat de propria constiinta pentru fapte si ganduri ne-trecute prin suflet. Cate-odata gura vorbeste fara noi, pumnul loveste fara sa ne dam seama, inima sageteaza cu venin fara sa fim constienti de asta....iar ajunsi acasa, seara, ne intrebam... cum de am putut fi in stare de asemenea grozavii?
Oamenii sunt precum ciresii primavara...Plini de flori... Dar ciresul poate face fructe acre, fructe amare, fructe seci, fructe dulci si fructe viermanoase. Asa suntem si noi... cu adaugirea ca ne suntem singuri ingrijitori. Noua ne revine datoria sa curatam acest cires... aceasta viata a noastra. Treziti-va.... dati roade bune, nu roade viermanoase, acre sau amare...
Avem in noi aceasta putere, puterea de a da roade bune.
Toate sunt bune, dar nu toate imi sunt de folos, zicea in una dintre Epistole Sf. Ap. Pavel... Se referea la excese. Toate excesele sunt fara folos... doar unul singur este folositor, excesul de dragoste.
Ce este de facut pentru a deveni intelepti? E clar, ca si profan, imi pun si eu aceeasi intrebare... Sper sa gasesc in voi aceeasi curiozitate. Ar fi frumos sa ne inteleptim unii pe altii.... Va astept.