Şoaptele,păsări călătoare

[ARIDANA]

Câteodată, în miez de noapte,
mă trezeşte o adiere domoală,
un cântec ştiut ce murmură-n şoapte.
Înclin s-o alung,răsuflarea îmi ţin
mai mult...intr-o doară,
iar pieptul-apăs,
auzul în van mă căznesc a nu-l lua în seamă.
Mă mustră, mă cheamă,îmi cere dorul zăbavă,
o clipă
în care să cred,
răgazul
în care să uit că dragostea-i oarbă.
Candva m-a gasit,
a ales să puna un grăunte de adevăr
lângă o boabă de lumină,
îndeajuns să încropească un vis aievea
într-o vară senină.

Şi-apoi, ce-are să fie...?
Încă o dată, de-am să te-aud
spunându-mi pe numele ştiut doar de noi,
cât gândurile negre am să pot ţine în loc,
căci n-are să dureze-o veşnicie...!
Închipuiri mai am,
speranţă şi dor le-am ferecat alături,
în cutiuţa aceea mică din suflet
şi n-am s-o las de bine că ştiu
nu voi putea urca la ceruri
doar am să bântui pe fundul mării.

Nu, n-am să spun că-s blestemată
ori pedepsită să port o cruce grea
în astă viaţă sau..după.
Va fi dorinţa ce m-a născut
şi raza mea de soare,
începutul şi-al meu sfârşit de-o clipă.
Căci eu voi fi şi cât am fost aceeaşi sunt.
Iar tu, un vis, un cântec si-apoi o amintire-n suflet.
Mereu ne vom întoarce alături
în şoapte de păsări călătoare.

[Paul]

Scarita de argint, pictata pe-un fulg de zapada,
Ocrotita... ca o lacrima-ntre genele dese,
De-un dulce copil, zburdand si zambind in ograda,
Gandindu-se la flori, ochi, buze de mirese.

Incep sa o urc... Inceputul e-amar insa trece,
Prima treapta-ntr-un zambet o urc, dar tresar,
Simtind chiar in ceafa, o soapta, un fior rece,
Alaturi de mine... si raiul si iadul le car.

Nu te-amagi cu false progrese, Cu hoate reflexii,
Menite sa te-aseze-n comode impresii, concesii...
Nu fa, drumul spre iad e pavat cu bune intentii,
Tu tine poteca cea stramta dar dreapta, a vietii.

Iti suntem alaturi, chiar umar la umar.

[lyheartly]

Te aud in fiecare dimineata..te simt in noapte,

Dar nu te pot atinge.

Arata-mi calea cea mai simpla ,

Sa pot face visul meu , si-al tau..cat mai real .

As vrea sa rad..sa-ti cant ..sa  zbor

Sa ma alinti..

 Intinde mana atinge-mi chipul..obrazul mi-e brazdat de lacrimi

Sunt lacrimi cristaline..ce curg

Lacrimi sirag de  perle pe trupul ars de dor.

Mi-e trupul plans reinnoit de tineretea florilor saruturi,

Aliniate in colane de matanii ,impletite in atingeri,

                   Ce dor,Se zbat Te cheama,Te atrag ,

                     Implora in dorinta..in sunet mut,

                     Sa ma prefaci in nor albastru,Sa ma prefaci in clar de luna ,

                    Sa ma prefaci in lacrimi de bucurie ,curgand prin ochii tai  deschisi.

      Sunt lacrimi cristaline ce te implora pana la ,cer pana la stele ,

     Sa ma iubesti..sa ma inalti in freamatul clipelor poveste.

     Fa-ma sa ametesc,nu te opri,

     Sa ne-nvartim in caruselul construit doar pentru noi

     Si,

     Leganati de albastrele dorinte.

   

      Mainele mele flori de cires,pe trupul tau nins de zapada

      Degetele mele perdele de matase ,

      Tremurand picteaza cu ochii deschisi fericirea.

      Fericirea,

     Fericirea alearga pe campul nesfarsit al iubirii de tine..

            de atata bine cade- n bratele tale si moare de somn,

      Fericirea alaturi de tine..inseamna,

             nevoie de aer....fara tine simtind  ca ma sufoc

      Fericirea cu tine  inseamna ca am nevoie

              sa ma pierd in ochii tai caprui..ca tu sa ma gasesti,

      Fericirea cu tine inseamna sa ma sting in tine,

               pentru a ma naste din nou,

       Fericirea alaturi de tine  inseamna  vacanta in  doi

            mana in mana alaturi , pas langa pas..

          Sincron.

[ARIDANA]

Poate că niciodată n-am ştiut
...până acum
să mângâi şoptit.
Am crezut că şoaptă-i atunci
când glasul ţi-e slăbit
ori ţi-e ruşine cu ce spui
dogoarea din obraji a mistuit cuvântul
să-l simţi doar...ar fi trebuit.

Se spune că bântuie o boală
şi c-ar avea pornire virtuală
e drog de la-nceput pân' la sfârşit!
Şi,chiar de-aşa ar fi
mai fericit eşti când nu ştii?
Cum e atunci când poţi şopti în...vorbe
şi mângâia cu alinarea din cuvântul
ce tu-l aştepţi
îl ştii numai atunci când vine.

Nu îl auzi
doar îl priveşti şi te pătrunde
până-n sufletul ce l-ai deschis
ca să-l primeşti.
Nu-ţi vede nimeni ochii
nici inima ce stă să-ţi iasă din piept
bătând

E clipa ta de nemurire
căci dintre rândurile citite
ai desprins-o către fiinţă
E şoapta ta
E dorul tău de-a lumina totul prin ea
Primesti lumină în singurătate

[ARIDANA]

Dacă nu sunt sălbăticie
atunci, de ce dansează în vis fânul cosit
alaturi cu macii îmbujoraţi
iar mirosul de brad topeşte zăpada din tâmple
când spre înalt palpită ?

Dacă nu sunt uitare
atunci, de ce păstrez în amintire
doar ce-i curat şi limpede
peste întunericul în trecere către adânc
iar tu vezi doar nuferii ?

Dacă nu sunt tristeţe
atunci, de ce apare victorios zâmbetul
împrăştie-n cele patru vânturi
cenuşă de răni şi durere
în dulcele răgaz de alinare şi linişte ?

Dacă nu sunt cruzime
atunci, de ce lacrimile spală răul din piatră seacă
râul îşi continuă drumul
iar calea în urmă-i rămâne lină şi dreaptă ?

Dacă nu ştiu a fi tot ce-i omenesc
până-n măduva fiecărui os
şi-n măreţia fiecărei clipe ce-o trăiesc
atunci, mă iartă iubite
şi uită ce ţi-am promis...
...să te iubesc,
şi urât
şi frumos.

M-am oprit într-un vis,
să-l ţin nu mai pot,
odată cu el am să zbor.