Dovada cea mai mare a puterii este sa nu o folosesti.

[viulian]

"The ultimate in force is not to use it."

Nu stiu cine a zis citatul - l-am intalnit pe net mai dedemult si acum, la o cautare suplimentara, nu am gasit nimic. Dar in ultima vreme ma tot gandesc la asta..

Ma intreb daca da, dovada suprema ca "poti" ceva este sa nu tii mortis sa dovedesti ca poti.. Adica daca tii sa dovedesti, mi se pare mai mult egoism decat abilitate.. Si e drept, ca pana dobandesti abilitatea, e o lupta acolo sa devii si mai bun. Dar dupa aceea... dupa ce atingi culmile, dupa ce devii cat de perfect poti deveni (stiu, perfect, nu exista grade de comparatie - dar fiecare poate fi mai bun sau mai putin bun comparativ cu altul). Revin. Oricum, dupa ce ajungi sa excelezi in ceva.. Ce faci ? Mai exista oare nevoia sa dovedesti ca poti ? Nevoia sa dai iar piept cu toti si toate, si sa arati in continuare ca esti rege ?

In ultimile zile tot citesc de marii campioni la sah.. Bobby Fischer - la 13 ani bate unul din cei mai tari jucatori de sah din SUA la acea vreme, un grandmaster pe nume D. Byrne ( http://en.wikipedia.org/wiki/The_Game_of_the_Century_%28chess%29 ). Muhammad Ali bate pe Foreman in super renumitul "The Rumble in the Jungle"; asta dupa ce Foreman batuse mar pe toti cei care la randul lor il invinsesera pe Ali, totusi ia bataie dupa o intensa lupta psihologica. Urmeaza apoi o perioada lunga de depresie pentru el... Ma rog.

Dar! Mai toti campionii la sah, box, tenis, poate si alte jocuri, dupa o perioada in care isi anunta retragerea si nu mai joaca - revin totusi in lupta. Ma intreb... oare ce ii mana ? Nu cumva egoismul ? Nu cumva e greu sa fii mare, constient de propria valoare, si totusi sa nu zici nimic, la nimeni ? Eventual sa zambesti, dar si asta e ingamfare poate, sau poate e constiinta propriei valori ? Si nu cumva.. cand toti te stiu si adora, nu incepi sa te crezi mai bun decat esti cu adevarat ? Caci dupa prima mare infrangere (sau dificultate), campionii geniali, care s-au ridicat repede in varf, cad foarte usor in depresie... Si ma intreb, unde e puterea, atunci ? Cata putere.. a fost de fapt, si cat spectacol ?

[desdemona]

pentru mine tema puterii este foarte vasta.
dar inconstient prima data cand am citit topicul,mai exact titlul topicului mi-a venit in minte(desi nu stiu daca are foarte mare legatura) ideea aceea care sustinea faptul ca razbunarea cea mai mare este atunci cand dusmanul este constinet de puterea ta,si tu nu o folosesti.ceva de acest gen...
intr-un fel sau altul toate se leaga.
cand eram mai mica imi puneam problema-ce rost are sa fiu puternic,daca ceilalti nu  vad acest lucru?
mai tarziu am preferat sa spun(influentata si de dogmele religioase) ca mandria,lauda sunt o lasitate din partea mea-o slabiciune a caracterului.

un campion este apreciat la vremea lui,el se simte bine-eforturile lui sunt valorificate,dar apoi este uitat pentru ca pe aceasta scara apare altul,si apoi iarasi altul...aceasta este legea care se aplica indiferent daca vrem sau nu.
in momentul in care se simte dat la o parte acest campion doreste sa revina-este nesigur-vrea sa dovedeasca ca tot el este cel mai tare-"lasa ca va arat eu cine sunt"
nu cred ca egoismul-poate frica de a fi lasat la o parte...

[andalusia]

Orgoliul este una dintre fortele motrice esentiale. De aceea e foarte greu sa te abtii sa arati cat de bun esti acolo unde excelezi. E clar ca excelenta in orice domeniu vine si cu un orgoliu pe masura. De aceea a avea puterea si a nu o folosi este la un nivel superior, pentru ca presupune o forma de noblete, o forma de transcendere a orgoliului, de anihilare a egoismului si a nevoii teribile de unicitate.