S P E R A N Ț A

[nibasus]

      S  P  E  R  A  N  Ț  A
                                                                                                         
o , Doamne !.....ce clipe abrupte !
Ce lume !
săruturile , n-ajung la tine
se  lovesc  de  ziduri  dușmane ,
de  suflete  triste.....
            X
E  prea  mult  zgomot ,
nebunii  fac  glume ,
șerpoaicele  râd  în batiste.....
iarba  speranței  se-ngână  cu  lutul
din  beznă  se naște
lumina
din  amor , absolutul.....
și  totuși.....dorințele  pier ,
strivite sub roți 
de oțel .....
ziua  se trece , plăpândă ,
noaptea  m-ajunge  din  urmă ,
nălucă  flamândă
și rece .....
           X
printre-atâtea  spaime  rătăcite
în lume
tu , vânzatoarea de fluturi ,
ai  putea  refugiu  să  fi
pentr-un  poet  fără  nume
și  fără  pretenții  literare
postume .....
       X
 iar eu , aș putea  fi
fără  să  vrei , fără  să  ști ,
ploaia
venind  din  patru  puncte  cardinale
ori , nisipul , din clepsidra
inimii tale .....
           X
s-ar  mai  putea-ntâmpla
oare ,
ca  fructele  oprite ,
să  ne cadă  la picioare ? !.....