Carari in zig-zag

[Ezo]

Mai rece, doar pentru a incerca sa uit ca imi e dor de tine...
Mai rea, dar nu pentru-a rani... mai rea... de gura, na!
Mai plina... de vise si de ganduri noi...
Mai limpede, de prea mult praf si mult noroi...
Mai aproape... de maine si de noi...
Mai verde, mai plina de soare si de... somnorila!
Mai adanca... de taine, de mistere si de comori timide...
Mai dornica... de seri romantice cu luna plina.
Mai... ursulet de plus, c-asa iti place tie.
Mai... vino seara pe la noi, as-vrea-sa-fiu-o-fraga-dulce-si-albastra draga!

[Ezo]

Ma simt din ce in ce mai ridicola si mai inoportuna, pe masura ce simt nevoia de a fi mai copil, de a ma bucura mai mult de viata, de a fi entuziasmata si emotionata de orice lucru nou descoperit, de-a impartasi celorlalti un pic din ludicitatea mea... Ma simt privita cu niste ochi curiosi si milosi, de parca mi-ar spune: "saracuta de tine, in ce hal ai ajuns..." Atunci ma rusinez, imi retrag cu durere avantul inapoi in carapace si sufar... plang cu lacrimi mari in sufletu-mi strivit, in timp ce le zambesc timid asa-zisilor mei prieteni, aprobandu-i usor din cap si ascultandu-i fara sa-i aud...

[sunshine]

Nu de mult ti-am vorbit despre "prieteni"...nu-ti intrista sufletul cu sentimente pe care acestia nu le merita. Nu te schimba niciodata pt nimeni.Sa fii tu insuti nu presupune a fi placuta pt fiecare persoana de langa tine, in moduri diferite ci sa fii iubita pt ceea ce esti ,de cine merita sa te iubeasca si sa te aprecieze.

[Ezo]

Nu mă mai întreb demult de ce oamenii pleacă din viaţa mea. Încerc doar să mă bucur pentru că vin. Plecarea ţine de ei, şi poate că nici nu e plecare, e doar o trecere. Iar eu, doar un alt clopot zăngănitor. Poate prea zgomotos, uneori, poate prea adormit, alteori... Sunt doar un alt clopot călător. Cu amintiri. Cu aripi. Şi m-am oprit acum, aici, pentru că mi se făcuse dor. De cei cei ce au plecat când eronat am clopoţit cu încruntare. De cei ce m-au uitat. De cei ce mi-au promis că vor rămâne oameni... şi iarăşi au uitat. De ei mi-e dor, de voi, de toţi. Şi totuşi, parcă... mi-e bine-aşa, de una singură... Îmi strig gândurile fără frică. Căci nu există aşteptări. Doar vise. Doar aburi. Doar scântei de stele...
Vă îmbrăţişez!