Il urasc pe tatal copiilor mei

[mother]

 Buna, sunt o mama singura, cu doi copii superbi . De ceva timp am divortat si in ziua cand am semnat divortul, de comun acord, tatal copiilor a plecat si dus a fost. Am incercat la inceput sa il fac sa tina legatura cu copiii care nu au nicio vina in despartirea noastra . I-am explicat ca va ramane tatal lor toata viata si ei au nevoie de el.M-a acuzat ca eu ii pun pe copii sa il caute si sa-l las in pace ca el are alta familie si nu are timp de ei. A stat cu ei, puse cap la cap, vreo  4 zile in 3 ani .Cand il suna copiii ,nu le raspunde la telefon. I-a acuzat la divort ca m-au ales pe mine desi erau mici si foarte apropiati de mine, ne petreceam timpul impreuna , tatal lor avea alte preocupari,el nu stia absolut nimic din nevoile lor, nici macar nu i-au spus vreodata "tata" pt ca isi petrecea foarte putin timp cu ei si niciodata nu le-a spus ceva de genul "hai cu tata; taci cu tata; va iubeste tata" . Pe scurt, i-a considerat niste obligatii de care a fost bucuros sa scape. Nu tu zi de vizita, nu tu telefoane, habar nu are cand sunt bolnavi si daca au ce manca, daca au note bune la scoala, ce fac in vacante...Copiii au reusit sa inteleaga rapid ca tatal lor nu-i doreste in viata lui dar eu nu ma pot impaca si pace cu acest gand si il urasc mai mult pe zi ce trece. Astazi  am fost foarte nervoasa pt ca nu le-a dat macar un telefon sa le ureze "la multi ani" de ziua copilului. Cum poate un parinte sa iubeasca si sa respecte copilul altei femei si pe ai lui sa -i ignore in asa hal? Cum poate pune capul pe perna un asemenea  om? Cum poate spune unei femei ca o iubeste iar copiilor lui niciodata ?
 Eu nu as renunta la copiii mei pentru nimeni si pentru nimic in lume. Desi am un venit sub limita decentei, mai bine stau eu flamanda decat sa le lipseasca lor ceva. Cand pleaca la scoala casa e pustie iar cand se intorc, mi se umple sufletul de fericire cand ii vad intrand pe usa si-mi spun ca ma iubesc.Cum as putea renunta eu la fericirea asta pentru un alt barbat?  Sunt si eu logodita cu alt barbat dar acesta nu mi-a spus nici macar in gluma sa -mi petrec mai mult timp cu el si sa-mi las copiii. II trateaza ca pe copiii lui si prima intrebare cand ma suna este "ce fac copiii?"
 Cum sa reusesc sa -l iert sau sa uit toata suferinta pe care le-o aduce copiilor ? Cum?La inceput eram convinsa ca se razbuna pe mine lovind in copii dar acum  am inteles ca el chiar nu-i iubeste si nu i-a iubit niciodata iar lucrul asta ma omoara pe dinauntru. Cred ca o sa reusesc sa-mi revin cand vor deveni adulti si vor fi pe picioarele lor.
 Oare Dumnezeu vede toata suferinta lor?

[sunshine]

Parca ai scris povestea mea...Copiii mei au suferit foarte mult cand au inteles ca tatal lor nu i-a dorit niciodata. Fiul meu cel mare a slabit 10 kg in cateva luni, timp in care a luptat sa fie bagat in seama de catre tatal lui , fara nici un rezultat.Sansa noastra a fost actualul meu sot care a intrat in viata noastra ca un dar de la D-zeu. Spun sansa deoarece tatal copiilor mei m-a dat afara si din servici, facand orice pentru a ne distruge( in ziua cand am divortat ne-a spus ca scopul lui in viata este sa ne distruga, sa ajungem sa mancam din gunoaie  ). In afara de pensie alimentara nu le da nici macar o ciocolata, le-a furat bani din pensia alimentara, nu sta 10 minute cu ei. Nu le raspunde nici la telefon...Aceste fiinte nu pot fi numiti oameni. Si un animal are sentimente fata de puii sai. Deci...sunt doar fiinte, fara sentimente si fara suflete.
 De ziua copilului? Care copil? A trebuit sa-l sune copilul pe el , sa-l intrebe ceva , doar atunci, seara, i-a urat un "la multi ani" din obligatie .Atat si nimic mai mult ( d-ul patron e prea strans la buzunar pentru a lua o ciocolata copiilor lui). Are alt copil de crescut, ai lui nu exista. Au fost bolnavi copiii, cel mic a fost la un pas de moarte intr-o noapte cand a facut convulsii din cauza temperaturii, din senin. A stiut vreodata cand sunt bolnavi copiii lui? L-am rugat personal , intr-o ultima incercare de sensibilizare , sa-si petreaca putin timp cu fiii lui, sa stea de vorba cu ei, ca un tata, i-am spus ca fiului cel mic i s-a descoperit defect din nastere la ochi, ca are nevoie de tratament pana la 18 ani cand va putea fi operat ,nici nu a intrebat despre ce este vorba ...i-a fost teama ca-i spun toate astea pt bani...niciun rezultat. Se lauda peste tot ca isi ia copiii in vacante, ca ii ia la el acasa si le face toate mofturile si el nici nu mai stie cum arata copiii lui.Toata viata lui e o minciuna, un rol jucat cu mare maiestrie, o razbunare , o lupta continua  genul " nah, ca nu va dau nimic, le dau lor totul si voi  nu mai aveti nimic".Totul se rezuma la el , este cea mai egoista fiinta...de parca ar avea copiii nevoie de mizeriile lui. Pe lumea asta averile sunt nimicuri. D-zeu sa ne dea sanatate , toata averea mea sunt copiii, am cea mai mare comoara .Banii se fac dar sufletele vandute nu mai au nici o sansa.
  E normal sa simti asa , mother. Si eu il urasc cu toata fiinta mea,mai mult decat am crezut ca sunt in stare(si nu sunt mandra de ceea ce simt) dar stii ceva? Ma rog pentru sanatatea lui, sa traiasca suficient pentru a-si plati pacatele fiindca, da, D-zeu vede si aude, toti ne platim pacatele pe lumea asta. Ti-o spun din proprie experienta, vad asta zilnic si mi se rupe sufletul de cata suferinta poate indura un om inainte de moarte.
 Fii convinsa ca va sosi si ziua cand tatii copiilor nostri vor avea nevoie de ei. Atunci vor trai toata suferinta pe care le-au provocat-o fiilor lor. Uita-te in jurul tau, cati oameni putrezi de bogati nu au avut ce face cu banii in fata loviturilor date de viata? La asta trebuie sa ne gandim, sa invatam sa iertam dar sa nu uitam niciodata suferinta copiilor nostri . Cand viata te loveste, toti banii din lume nu sunt de ajuns sa te ridici.
 Sa ne rugam sa ne ierte D-zeu pentru gandurile si sentimentele noastre . In rest...viata este minunata cand ai bogatie sufleteasca!
 Sanatate multa tie si copiilor tai , multa putere si intelepciune sa puteti merge mai departe.

[Escu]

Nu ai ce sa ierti, cred ca problema este mai adanca decat "iertare" dar nu-i treaba mea si nici nu vreau sa deschid subiectul asta.
Eu zic sa uiti, sa te axezi pe acum, si pe ce o sa fie... ce a fost, nu-si mai are rostul.

[mother]

Imi pare rau sunshine ca si copiii tai trec prin asta. Stiu cat sufera din tot ce ai scris aici. Eu credeam ca nu exista alti tati atat de inumani dar m-am inselat.
 Problema e ca nu pot sa iert. Aici nu e vorba de ce a fost ci de ce este, de cum se poarta tatal copiilor cu ei si de cata suferinta le provoaca, nu pot sa inteleg si pace ce fel de suflet are sa-si bata joc de proprii copii in halul asta!De ce el nu intelege ca relatia noastra s-a terminat nu si cea cu copiii?Pe de alta parte copiii imi spun ca ei nu sufera deloc dar eu ca mama stiu ce este in inimile lor.Am mai spus, doar timpul le va rezolva pe toate si doar iertarea ma va face sa trec peste suferinta asta.

  sunsine sa stii ca datorita tie am gasit acest forum pentru ca eu lucrez la o sala de net si mai intru cateodata pe siteurile unde intra clientii , sa vad despre ce e vorba. Asa am dat peste forum si toate povestile de aici, m-am hotarat dupa mult timp sa scriu si eu .M-am gandit ca aici pot sa-mi descarc sufletul caci prietenii te cam lasa in situatii de genul asta si isi vad de viata lor.Ma bucur mult ca ti-ai refacut viata si dupa cate vad esti fericita alaturi de sotul tau. Te admir foarte mult ca ai avut puterea sa accepti ceva nou in viata ta si imi doresc sa mai vorbim in particular daca se poate