Ați fost cândva, o hematie ?
Trăiește, șapte mile în total,
Da-i sursă sigură, de imortal...
De-o pierzi și-o reprimești, te reînvie.
Îi misterul, cărăușului de viață,
Îți este, butelia de oxigen.
Hemoglobina-ți dă, roșu de față...
Pe ea o pierzi, la timp de recviem.
E plină, de metale prețioase;
E crom, e aur, platină, e și fier.
Tot ea, e porfirina ce-ai în oase...
N-ai cum, s-o reproduci, ea nu e ser.
Își schimbă, forma plată, la nevoie
Ca s-ajungă-n labirint de capilare.
Ea face din om Einstein, sau pe” Domnul Goe”...
E solul inimii, din cap, pân’ la picioare.
E talerul, aruncat de discobol,
Este ”moneda” schimbului de viață.
E-ntr-un perpetuu schimb, să-și facă rol...
E sfoara mea, de pe mosor... și-i sunt paiață.
01.07.2010