Credinta!

[Paul]

        Sunt multe voci pe aceasta tema, sunt multe argumente pro dar sunt si multe argumente contra.
        Credinta, vazuta din exterior, studiata exact ca la anatomie, despicata in sute de mii de parti, capata o tenta cam teoretica, devine un fel de Archaeopterix, amprenta geologica a unei fosile cu o vechime de zeci de mii de ani. Cu cat este studiata mai mult cu cat isi pierde din sens si din valoare.
        Voi, voi cum vedeti credinta? Ca pe o multime de oameni care se aduna in jurul bisericii in noaptea de Inviere? Sau ca pe o lume intreaga... care plange disparitia unui mare cantaret? Ca pe bucuria unui copil la prima partida de ping pong? sau ca pe dezamagirea unui batran cand se vede impins pe strada de un tanar? O vezi ca pe o pagina scorojita din manualul din filosofie? N-ai cautat-o niciodata, pentru ca iti pare o aberatie, o tehnica veche de manipulare a maselor? O cauti de mult dar inca nu o simti cu adevarat? O simti de mult si a ajuns sa-ti schimbe viata?
        Stau si ma intreb cateodata, de ce avem nevoie de credinta? De ce simtim nevoia de un scop, de ce simtim nevoia de o energie care sa ne alimenteze pofta de viata?
 
     

[serenity82]

Pentru ca daca nu am avea credinta ne-am simti neputinciosi in fata lucrurilor pe care nu ni le putem explica, in fata vietii si a tuturor greutatilor. Credinta este o forma de ati oferi puterea de a visa, fara sa iti fie teama de un esec. Credinta este forta de a depasi anumite probleme, atunci cand simti ca ai ajuns la capatul puterilor. Credinta ne face sa atingem culmi pe care in mod normal nu am putea sa le atingem, insa uneori tot ea ne duce si in extrema cealalta.

Uneori ajungem sa ne bazam doar pe credinta si sa uitam sa traim. Uneori ne complacem in anumite situatii pentru ca pur si simplu credem ca asta e destinul nostru.

De fapt intrebarea ce ar trebui pusa e: Credinta ne ajuta sau ne coboara?

[Paul]

Da. Multumesc pentru raspuns, Serenity. Credinta, este un subiect atat amplu, incat nu ne-ar ajunge o viata sa il dezbatem.

Punctez si raspunsul la intrebarea ta. Dar alta data. Mai astept pareri.

[sunshine]

Cum vad eu credinta...as scrie atat de mult incat m-as incurca in argumente, am atatea de spus despre acest subiect ...nu as vrea insa sa omit ceva. O sa spun doar ca pentru mine credinta inseamna iubire. Credinta mea este ca ma simt privita si insotita la orice pas de D-zeu. Cand miluiesc si ma simt un om bun, cand mi-e rusine ca am inchis ochii atunci cand am vazut un bolnav pe care nu-l pot ajuta . Credinta mea este iubirea neconditionata ce le-o ofer copiilor mei, parintilor, sotului , prietenilor. Cand imi plange sufletul sa vad atata suferinta si nepasare, cand imi vad parintii plangand de neputinta . Credinta mea este cand simt fericirea ca sunt in viata si sunt inconjurata de atatia oameni frumosi si sinceri. Credinta mea ma face sa cred in viitor si atunci cand multi vor sa mi-l distruga. Credinta m-a ajutat sa nu privesc inapoi si sa nu am decat un singur regret in viata asta: ca fiii mei nu au stiut niciodata ce inseamna sa aiba un tata adevarat .Credinta m-a invatat sa inteleg realitatea dar nu ma lasa s-o accept. Credinta mea este sa-i iubesc pe ceilalti mai mult decat m-as putea iubi pe mine insami .Credinta este atunci cand mai ai doar bani de paine si ii dai unei batrane pe strada .Cu siguranta D-zeu nu ne va lasa niciodata flamanzi.
  Avem nevoie de credinta pentru a ne simti OAMENI, VII, FOLOSITORI, RECUNOSCATORI.
  Eu am nevoie de credinta sa traiesc,credinta  este aer si apa pentru mine.
  Am citit odata despre karma, se spune ca ar fi semnul(scopul) pe care il porti din alte vieti, ceva ce trebuie sa duci la bun sfarsit, motivul pentru care ne nastem. Eu am aflat de curand care este scopul meu in aceasta viata.Si nu am de gand sa ma dau batuta niciodata chiar daca ar fi sa mai dureze 10 vieti pana imi indeplinesc menirea.
  Credinta pentru mine inseamna si durere...durerea cand intelegi ca o greseala facuta cu multi ani in urma iti transforma fiintele dragi in uneltele razbunarii.
  Multe ar fi de spus dar nu sunt in masura sa aduc prea multe argumente pt ca sufletul meu uraste inca .

[Doareucumine]

Acolo unde exista credinta exista si Dumnezeu