Mărțișor

[goeteri]

Sunt încă suflet înghețat
și copăcel în copăcel
mijesc în dalb de ghiocel;
o lacrimă de alb perlat...

Buzna să dau, încă mi-e frică,
sub țepii reci de suliți-raze,
dar mă lipesc în dulci de fraze
de-un piept fragil, inimă mică...

Sunt sol de rugi de primăveri,
ca să renaști, precum natura;
să-ți fie simbol aventura
ce-ai visat ierni... Să uiți de ieri!

Să mă porți ca pe-un talisman,
să-ți fiu norocul de-o mascotă...
Sunt eu modernul dintr-o grotă
și dar mi-e simț, de drag uman.

Îți fac deci darul -suflet pur
din albul cast și roșul sânge-
să pot, ger, inimă a străpunge;
să-ți fiu un semn, că-s împrejur...

P-alb-roșu-fir, culori de dor,
ia-mă de-o simplă figurină,
să-ți fiu o harpă, o mandolină;
să te încânt... Eu, MĂRȚIȘOR!
28.02.2010