...Desi subiectul e foarte vechi cred ca nu trebuie inchis fara un raspuns.
Din punctul meu de vedere , credinta in Dumnezeu sau orice alta credinta/religie , este doar nevoia omului de a crede chiar si atunci cand nimeni nu ii e alaturi ,ca cineva totusi e acolo si nevoia omului de a crede in ceva chiar daca nu mai exista nici o luminita la capatul tunelului.
Deci si pacatul are deasemenea limite , limitele mintii noastre. Daca nu consideri ca prostitutia este un pacat , atunci nu e. Dar asta se aplica doar asupra constiintei proprii nu si asupra altora. Pentru fiecare persoana in parte pacatul are limitele lui care de cele mai multe ori sunt similare celor traditionale deoarece chiar daca traditionalul poate fi uneori enervant si plictisitor , pastreaza totusi acele norme ale copilului ,pastreaza inocenta ,spre deosebire de noile "reguli nescrise" ale generatiilor actuale.
Deasemenea cred ca pacatul si libertatea pot fi defapt rezultat si cauza . Daca te gandesti ca fiecare persoana avand propia libertate , uneori prea mare, poate comite un pacat atat in ochii celorlalti cat si in ai lui . Ce vreau sa spun e ca nu cred ca libertatea e opusul pacatului ,ci dimpotriva , cred ca libertatea e cauza pacatului. Asta nu inseamna ca nu ar mai trebui sa avem libertate doar ca sa nu mai facem pacate ,ci ca nu conteaza daca facem pacate deoarece acestea sunt de materie psihica ,nu materiala.