Venea în fiecare vineri seară,
'n străjer etern de fată dragă,
S-o poarte-n cluburi multe, ”fancy”...
Pe cea ce i se dedicase,
O păzea-nspre infinit, fecioară
Cu trup și suflet, o întreagă;
Era-n continu ”escuse”, ”merci”...
Era Don Juan-ul... ce sperase.
”Mignon”, brunet, cu ochi albaștri,
Cu limbaj fin, atrăgător,
-Un veșnic trubadur docil-
Ne-a părăsit, din întâmplare...
E dusul prematur la aștrii
Cu trup și suflet de actor,
Perpetuul dar, mort de copil...
Îl am în minte ca pe-o floare.
Am fost străfulger, de durere,
La plânsul lung, prin telefon,
De fata fără de străjer
Ce-a pierdut, veșnic, un idol
Dintr-un extaz pentru plăcere...
Un singur răvășit, un ”don”...
... E mort, un Daniel, un înger,
Băiat...cu fata... un simbol!
22.10.2010