Particulă

[goeteri]

Sunt pulsul zilnic; de pârâu ce pleacă din izvor
Prin capilare fine, cu-nceput în picuri de celule
Dintr-un imens întreg, divers, compus din molecule...
Aflat pe un traseu codificat, cursiv-lănțuitor.

Gânduri mi-adun din filamente-n vârf de ac
-Răspunzător pe unde trec, nedeversând de maluri-
Sunt un torent nestăvilit, printre pulsații-n valuri;
Caverne de alveole și circumvoluții, am vieții leac.

Talaz mi-e diafragma, pompez sânge peste țărmuri,
Pășesc, tentacule, le-ntind la cer, să cer, s-ajung sfârșit
-Am Hubble lupe-n terminale dintr-un hard nemărginit-
Sunt Universul din mojarul infinit, un mix de cărnuri.

Sunt nano diferența d-existentul de-o secundă
-Știut mi-adun sudori, din tomuri pluviale, în oceane-
Sunt gândul exploziv ce se prăvale piroclastic din vulcane;
Infimul eu, încerc să scap de la dezastru, bula albastră, o muribundă.

În fond sunt eu, ce îmi doresc să fiu, un ”individ”
O particularitate de inegalat, o amintire nesfârșită,
Nu doar o componentă de duzină, din mulțimea cert finită...
Mă străduiesc să fiu particula, fără de care, viitorul va fi vid...
30.11.2010