Am scris o poveste,si am devenit personajul ei

[Ivonne]

Acum cativa ani am inceput sa scriu o poveste. M-am regasit inca din primele randuri,desi nu era decat o inchipuire de a mea am simtit-o mereu o parte din
mine. Intr-un mod ciudat si chiar dement,acea poveste chiar mi se potrivea.
Actiunea era simpla. Un cuplu se intalnea in fiecare Joi intr-un hotel daramat,pentru
a-si uni buzele si destinele. Fiecare dintre cei doi avea in afara usilor acelui hotel
o alta viata si chiar si alt partener.In fiecare joi,acest cuplu accepta pret de cateva
momente sa uite.Sa uite de viata ,de destin si de pacat. Sa uite chiar si de ei.
Ce hilar. Niciodata nu am putut termina povestea,nu mi-am putut imagina un final
concret. Nu am putut pune capat idilei lor,pentru ca prin acest lucru mi-as fi facut rau
mie.Nu am putut continua pentru ca ratiunea mea din acel moment nu putea concepe o
continuare prea promitatoare unei asemenea aventuri.
Revenind. Asa cum am spus inca de la inceput ideea acestei povesti mereu m-a incitat.
A devenit pentru mine intruchiparea unui amor perfect ,unde dragostea nu consta in intelegere ,resemnare si respect. Unde dragostea este protejata prin izolarea ei de restu lumii,de rautatea ei.
Niciodata n-as fi crezut ca as putea ajunge sa traiesc o asemenea poveste si ca ea poate
prinde un contur atat de intunecat.
Da. Traiesc,am trait si probabil voi trai o astfel de relatie. O relatie cu-n barbat aflat deja intr-una.Exista si o definitie pentru acest fapt,si-o zicala si cateva sute de expresii pe care le pot comprima intr-un singur cuvant "amanta".
Acum as putea vorbi despre el.despre ea. despre "ei doi". Despre cat de nefericita sau fericita sunt,sau cat de bine ma simt in bratele lui. In schimb as vrea sa fac ceva ce nu am mai facut de mult timp. Sa ma gandesc la mine.
Cum am ajuns in postura asta? Cum de inca accept? Cum de nici macar nu-mi pot pune intrebarea asta fara sa ma simt ironica cu mine insumi?
Nu am fost educata pentru a fi asa,pentru a ma comporta asa. Fapt ce ma face sa ma simt tot timpul vinovata,datoare de-o explicatie,de-o alta viata.
Ma simt vinovata ,da ! Nu in fata iubitei lui,nici macar in fata sa. Ma simt vinovata in fata mea ,am reusit sa ma dezamagesc si sa uit cine sunt.
Am pierdut si pierd in continuare bucati din mine. Si spre deosebire de povestea scrisa de mine ,eu nu mai pot compara intalnirile noastre cu regasirea unui sentiment frumos ci mai degraba cu vizita la un calau,ce ma omoara si omoara tot ce am mai frumos cu fiecare intalnire. De ce continui? Pentru ca nu mai gasesc motive pentru care nu as mai face`o. Deja simt c-a omorat aproape orice urma de orgoliu,demnitate si chiar si interes. Toate pe rand.
Am adormind zambind si m-am trezit cu totul alt om .Si am inceput sa traiesc pe urmele acelui om . Pana mi-am dat seama ca omul acela era ceva ce el vroia sa fiu ,nu eu.Nu ma mai recunosteam. Nu mai vroiam sa fiu altceva,daca acel altceva nu-l cuprindea si pe el in aceas propozitie.
Am simtit ca ma pierd,si acum vreau sa ma regasesc. Nu stiu cum o voi face. Si ma doare faptul ca nu ma ambitionez decat in sens opus ratiunii. Gresesc in continuare,intr-un singur sens,in cel mai hilar mod posibil. Nici macar nu mai pot raspunde intrebarii "de ce?" . As spune "ptr. ca il iubesc" ,dar nici macar de asta nu mai sunt sigura.
Ce vreau? Sa-mi aduc aminte cine era persoana aia care scria acea poveste. Imi doresc sa fiu ea din nou . Sa ma pot intelege,si sa scriu o  data pentru totdeauna finalul acela.
A pornit ca o poveste si s-a sfarsit in realitate. Aproape ca ma amuza.

[Dexter16]

sincer si pe mine ma amuza Ivonne , dar din acelasi motiv cu al tau : pentru ca e prea trist ca sa te mai faca sa plangi , prea sadic , prea ciudat , prea brusc . Desi mi-ar placea sa ma intind la vorbarie e totusi destul de tarzsiu si maine am scoala asa ca o sa iti dau un singur raspuns pe jumatate la fel de sadic ca si povestea ta , pe de cealalta jumatate destul de bun cat sa faci asta.
Raspunsul : Desparte-te , pleaca, rupe tot , nu te uita in urma si nu te gandi la ce simti pentru el , asta daca chiar vrei sa inchei povestea asta , sau ai putea sa ramai acolo , in hotelul din poveste care se pare ca s-a daramat de mult peste inima ta si desi ai puterea sa dai totate daramaturile la o parte , sa il reconstruiesti , nu vrei , pentru ca acolo sub toate acele greutati , probabil exista totusi un strop de caldura , de placere oarecum sadica (ca atunci cand apesi pe un puroi la masea si te doare da vrei mai bine sa continui sa apesi).
E alegerea ta Orice ai alege , noi iti suntem aproape de aici de la distanta (chiar si copii ca mine , pentru ca sunt constient ca pentru cei mai multi de pe aici asta sunt , un copil care crede ca stie totul , fara sa isi dea ei seama ca defapt copii uneori stiu mai multe decat adultii , dar asta e alta poveste...)
Good Luck !

[Ivonne]

Multumesc frumos...si da,ai destula dreptate. In toata povestea asta doar un masochist ar putea iubi un asemenea narcisist. Trebuie sa iau o decizie si sunt constienta de asta,dar tot o aman.Probabil cu speranta  ca se va intampla ceva sa ma determine sa iau decizie . Multumesc ptr. sprijinul vostru...inseamna intradeavar foarte mult pentru mine:)
pS. cat despre varsta si tot ce spuneai tu. e o vorba foarte inteligenta care mie mi-a placut mereu foarte mult. " barba nu-l face pe filozof" . Stai linistit,maturitatea n-are nimic de-a face cu varsta,iti pot arata persoane cu mult mai mari,care gandesc mult mai putin si singurele lor probleme sunt cele existentiale,mancare ,apa si somn  . O zi buna la scoala ! :*

[Ben]

Va trebui sa termini cartea.
In final, s-au iubit foarte mult, au petrecut momente frumoase si amandoi au invatat mult din asta. Dar drumurile lor s-au despartit.
Esti o persoana demna si ai principii, altfel nu ai gandi asa. Dar cand iubesti treci peste multe lucruri. Si sa stii  - fiecare dintre noi are o poveste. Asta e povestea ta.
Vei pune capat cand vei fi pregatita. Deja se pare ca ai inceput sa devii "pregatita".
Termina cartea asta si incepe alta.

[Ivonne]

Frumoase vorbe Ben...iti multumesc si iti promit ca vei auzi curand de-o noua carte,sau de-un alt final .