Umbră

[Lorelei]

În mine au crescut duminici reci
şi fluturi.

Mâini cuminţi îmi strâng în palme
amintirile ghem.

Şi mă scutur de toamnă şi de risipire
şi de mine.

Mă îmbrac în cuvinte peste arcuirile
zilei.

Din umeri au uitat să-mi crească aripi.
Sunt umbră.

Noaptea mă sfâşie albă
rupând din mine bucăţi mari de trecut.