As vrea sa am un raspuns simplu. Sau datator de speranta. Din pacate, nu am. Poate ar ajuta sa stim ce varsta ai. (eu banuiesc ca undeva intre 20 si 25) Dar sa le iau pe rand.
Spui ca tu crezi ca dragostea este nebunia care te ridica in al 9lea cer, tremuraturi, explozii, artificii. Destul de clar - nu vei simti asta niciodata cu prietenul actual. Daca nu sunt la inceput - ele nu vin pe parcurs. Dar oare asta sa fie dragostea? Evident ca ne dorim cu totii artificiile si nebunia si exploziile, din simplul motiv ca ne simtim incredibil de bine. Incomparabil cu nimic altceva. De multe ori, insa, dragostea asta pasiune vine la pachet cu multe lucruri care nu ne plac: e posibil sa nu putem conta pe persoana in cauza in momentele cele mai grele, sau sa fie un/o las/a, sau pur si simplu sa nu simta la fel. De asemenea, chiar daca ar fi tot ce ne-am dorit vreodata - artifiicile nu dureaza o viata. Dureaza o vreme. De obiciei nu foarte lunga. Ce ramane dupa, insa? Probabil, in cazul tau, relatia s-a terminat inainte sa se termine artificiile. Altfel ai fi inteles despre ce vorbesc. Si la fel de probabil a incheiat-o el. Ceea ce nu a facut decat sa te determine sa-l doresti si mai mult.
Cred ca esti in punctul in care trebuie sa te intrebi ce vrei de la o relatie. Vrei artificiile? Atunci sigur relatia actuala nu este ceea ce iti trebuie. Nu le vei avea. Vrei stabilitate, loialitate, afectiune, caldura, simtul umorului? Atunci ai exact ceea ce vrei.
Cred ca mai exista un ingredient (sau poate doar pentru mine este atat, atat de important): poti vedea frumusetea lumii cu cel de alaturi? Cand vezi ceva absolut incantator, care aproape te face sa simti tremuraturi (habar n-am ce, un apus de soare, un copil jucandu-se, o floare de cais, habar n-am, ce te misca pe tine foarte tare), primul lucru pe care vrei sa-l faci este sa-l impartasesti cu celalalt? Daca da... asta iar s-ar putea sa fie hotarator. Pentru mine este, in general.
Revenind la dilemele tale: daca vrei sa simti iar artificii - atunci probabil ca e mai cinstit sa renunti la relatia actuala si sa speri ca vei intalni un altul langa care sa simti asta (povestea cu o data in viata nu cred ca e reala. e adevarat ca pe masura ce inaintezi in varsta vei vedea ca artificiile conteaza un pic mai putin...). Mai ales ca te vei simti si frustrata (ca nu le ai) si vinovata (ca nu le simti langa actualul prieten). Daca vrei ceva stabil si cald (dar nu fierbinte, e limpede), atunci asuma-ti ca asta vrei si intelege ca asta este tot ceea ce actuala relatie iti va oferi. Nu se va schimba nimic in timp, poate doar atasamentul si obisnuinta cu celalalt vor fi mai puternice. Si plictiseala, insa, probabil...
Inchei spunand ca nu am un sfat sau un raspuns simplu. Sper ca gandurile de mai sus sa te ajute in vreun fel.