Aștept diabolic să se-ntâmple ceva grav,
ca pe un cutremur la înaltă scară, să pot să fiu și eu; firav
să renasc din cenușă, iar ordinea -ce-i strâmbă- existentă
să se prăvale-n praf, să guste -meritându-și oh, dementă-
tot greul ce-o s-o apese, ce l-a-nălțat pe-ascunse
din răuri de sudoare, din pierderi, furturi, cranii tunse
pe dinăuntru... să înceapă startul fără de pistol la tâmplă,
s-alerge toți egali pe banda lor cu-arbitrii ce văd tot ce se întâmplă...
... Stupid, matusalemic mi-este gândul, făr’ de vamă, întortochiat,
neștiind că haosul e ”loose control” de masochist, destramă, se crezând nevinovat
și binele și răul... sau poate nu, căci s-ar părea că nimeni nu-i în drept să știe
d-explozie, cutremur, lumină, întuneric... Nu-i un simplu magic... scos din pălărie!?!...
08.10.2011
Subiect: Îndoieli lugubre (Citit de 1397 ori)