Teleapelul

[goeteri]

Mereu inopinată vocea în teleportare
Când chiar neașteptată, este mereu surpriză
Din poli se contactând într-o electroliză
Fără de rezultat știut, o întâmplătoare.

În fond nimic nu este total întâmplător
Căci apelantul știe în timp ce-are să ceară...
Și-a programat apel devreme, de cu seară
Își repetând în minte scopul, sârguitor.

Este inechitabil însăși apelu-n sine
Căci cel care-l primește și-n grabă îi răspunde,
Habar nu are cine-i, cui i-adresat, de unde;
Veșnic nepregătit îl întoarce cum îi vine.

Morala-i foarte simplă; când primești un semnal
Reflecția urgentă-i pentru cine-i, ce-l doare
Și-n timp ce voce asculți, doar puneți întrebare;
Spune-i s-aștepte o clipă, așa doar teatral!

Dă de-nțeles că altu-i deja pe fir, așteaptă
Și timp ia-ți-l să ai răspuns, ce se cuvine;
Să nu fi prins prostește cu pantalonii-n vine
De cel ce te-a sunat, cu vocea-i... înțeleaptă!

Chiar în amurg primesc apel; nimic precis, 
Așa din întâmplare, că-i singură și-i plat...
Și doar dintr-o greșeală de număr a sunat
Și cum s-a nimerit... ar da din ce-a promis!?
27.01.2012