Portret

[goeteri]

Urcat pe un cui și tras pe sfoară,
Bătut pe-o pânză înrămată
Stă nemișcat; n-o să mai moară
Expresia-i imortalizată...

De unde atât profund în firul
De pensulă în guașa groasă?
De unde umbra-n unghi, profilul,
De unde-i luciul de mătasă?

Și nu-s îndeajuns pixeli, nici poză,
Nu pot să dea cât harul mentor
Mixat într-o metamorfoză
Transpusă-n ochi sclipici de vector...

E-un chip pentr-o eternitate
Râvnit în ore de regret,
Însoțindu-te-n pustietate...
De neuitat in... de-un portret!
09.02.2012