La soirée

[goeteri]

Eram în pană acută de orice inspirație
și-am ascultat, pierzându-mă, ”Când vine seara
și lumini se aprind...”... Mi-am regăsit tentație
călătorind în minte cu-ochi deschiși pe stradă, vara.

E frig afară, că-i februarie și-i dulce cald;
sunt c-un tricou și-s în bermude, e gol
pe asfalt și-i liniște și cerul e-un smarald...
Doar glasuri tinerești se-aud pe lângă mall.

Pășesc, doar creierul, pe ”Septième Avenue”
și mângâi o aurie de Stingray Corvette
ce-am luat-o ieri așa ”à la première vue”...
O simt și acum, o fericire... A trecut Yvette!

Sunt la Laval, în Chomedey, îs ”dans la trentaine”,
bătrân că-s iar la studii-n Saint-Hyacinthe
aproape la sfârșit de an... Mă umflu-n pene
să-mi inspir bucuria... Parc-ating ținte, cent cu cent!

Mă uit în buzunar; am douăzeci de dolari,
îndeajuns de două mini-golfuri
și e lumina albă, jucătorii-s rari;
doar două cupluri însoțind ratările cu of-uri!

Sunt singur pe ”tapis”-ul verde, fără adversar
și mă lansez în jocul minții, al răbdării...
apoi încet, încet mă-ntorc alene pe trotuar
și urc pân’ la etajul unde stau... Simt gustu-nfiorării!

Nu-mi vine să mai plec; mă-ntorc în viitor
-căci cântecul ce m-a trezit e pe sfârșite-
iară la caldul din odaie, fad televizor...
Recad în pană, iar de nopți ce-s nedormite...

... ”de acasă”; câmpinean cu visele-n ispite!...
05.03.2012