Aversă

[goeteri]

Se sparg mari picuri gri în ronduri, încercuiri, în colisee
În balta-n care se topesc, sau explodează-n stele, trombe
Pe pietrele lucind, cum ochi cu gând de dus, de Odisee
Și-nvolburând râul ce fierbe... Canalele-și aruncă plombe.

Ce fascinant e ropotitul pe tabla ce vibrează-n tobe
De-o muzică cu har ceresc, ce atinge gândul melancolic
În reverii cu ochi deschiși, plutind peste prezise cobe;
C-o să inunde apa suflet și trupul... îl înmuind bucolic.

Stau toate ascunse, vietăți vrăjite de colantul zgomot
Și gri e susul tot, fundal, ca o cupolă vătuită
De-un moale puf... E parcă o turlă, sau e cenușa de un clopot
Ce în abis îți ține aer... îl drămuind, drogând ispită.

Pe pielea caldă clipocește picur cu picur, cald masaj
Și păru-alunecă jilav, lipește gene stropul tare.
Miroase a aer dens și tac-ul e tot mai rar... Final mesaj
Este că-ncet, încet se-oprește... Feeria-i gata! Moare ploaie!...
20.05.2012