Alegoric, rimat cuvânt cu cuvânt

[goeteri]

Sunt îmbarcatul într-un car alegoric, în nesfârșit
Avânt - speratul bun- har metaforic de-un trăit
De mine; de trup răvășit din mintea-mi desprinsă
Pe orice, ce rup, spășit prin înaintea-mi... atinsă.
Poligonul de tir, ce-n piept m-am făcut și-i plin de multe, ce-am ținte, e
Balonul-delir... În înțelept, l-am umplut și rețin ce pilde-am aminte, ehe...
De zbor, însă nu mi-am plătit Zepelinul, ce-mi este și casă și masă!?...
Ce zor!... Parcă nu am citit; pelinul, de amaru-i e... și rasă-i... aleasă!
Și-acum mie și altor îl dedic; gând, ce e ursit categoric,
Oricum... fie, că-i ușor să-l explic, când se știe trăit anatomic
Amarul, ce intim rănește și bila, cea rea, se revarsă să ardă
Coșmarul, de legitim trăiește... și mila, ea, cea, ce întoarsă, mă scaldă!
Chiar ”eu”, cel ce scriu neînțeles, mă știu bine, îs fantasmagoric,
Bizar, greu; ăl de ”țiu” interes să reînviu cine, ce-s... alegoric!
05.06.2012