Se pleacă cer, pe mare din picuri, albăstrele,
Pe boabe, întunecând ’n albastru-nchis, de vie,
Se revărsând, prin vene, în pasta pe hârtie,
De-un băiețel în bleu... cu palme mititele.
Sclipește ametist în raze subterane,
Prin prismele de roci din râuri cristaline,
Spre funduri de atoli de bleuri pur divine...
Până-n afund de ghețuri de-arctice canioane.
E tonul de-o planetă, ce-și are crez în Biblis,
Răsfrântă de milenii spre înaltul purității,
Sălășuind fulgi, duhuri, pe sfera libertății
Topită-n cristalinul... pe albastrul dintr-un iris.
22.08.2012
Subiect: Albastru, albastru... (Citit de 1444 ori)