Se îngână încet, nesigur, canicular sfârșit,
Cu schimbător amurg în toamnă sângerie
Băută-n căni de must, din ruginii de vie,
Mânjind pân’ la urechi un soare-n asfințit.
În verde sidefat se mișcă frunze-n ramuri,
Se desenând pe un cer albastru, în ton de mov,
Cu nori, din bulbucați, în pieptănat alcov...
Și picuri se preling pe aburite geamuri.
Adie un pic de umed pe dermul cald de-o vară,
În bronz turnat sub bluza de-un crem de in topit,
Zbătându-se, cum flutur, în zbor neobosit...
Și perle se răsfrâng sub ruj lucind, de ceară.
Din acoladă fină, se prelungind pe coapse,
Răsare, să dispară, un ring pe-un inelar,
În palma masculină de-un ins crepuscular...
Și-n doi, pe sub castani, se trec uniți... sinapse!...
28.08.2012
Subiect: Tomnatec amurg (Citit de 5147 ori)