Naiv bilețel, netrimis

[goeteri]

Prin lanuri, ce-mi apleacă vântul,
cu gând odată aș colinda,
să te văd iar, să-ți spun cuvântul;
”atât de mult... j’envie de toi”!

Cum nopțile le aștept să treacă
și de zi nu m-aș sătura,
orice amintire o strâng, de pleacă,
”să nu te pierd... j’envie de toi!

O lume întreagă nu există,
cum singur eu, myself, io, moi,
n-aș fi doar vid, gol ce persistă,
”de nu revii... j’envie de toi!
10.02.2013