De ce-ai înlănțuit, tot zile,
Pe întreg Pământ, luându-i odihnă,
Pierdut să te privească în tihnă
La nesfârșit, Evă, Dalile...
De ce te îmbraci mereu în floare,
Făcând Pământ șip de parfumuri,
Urnind mulțimi, alai pe drumuri,
De te-or găsi izvor, licoare.
De ce nici mintea nu secretă
Din tot Pământul alte forme,
Să unduie visări enorme
De suavu-ți gât, fin, de egretă.
De ce nu-i oare în Univers
Un alt Pământ cu atât frumos,
Să învețe scribi ce-i ”drăgăstos”...
Neant, nu știe liric, vers?
De ce idilele fac mame
Și întreg Pământul e-o idilă
Din fete, fiecare o filă
De dragoste, cu suflet rame?
De ce doar tu așterni alee
Pământ de noi, să o parcurgă...
De ce doar tu ești demiurgă
De-un basm, de-o lume... tu, femeie?!
14.07.2014
Subiect: Feminitate (Citit de 5329 ori)
