(albastrului meu...distrat)
Mereu ti-am spus:
Fixează cerul peste Pământ!
Si tu, distrat...
Ieri m-am trezit
Cu noaptea sub munte
Stele alergau printre copaci
Luna se scălda
Golasă în fântână
Iar un nor, jucăusul,
A sărit în cafeaua mea.
De mâine gata,
Nu te mai iert
Te condamn sus spre a lumina
Călătorind printre anotimpuri
Si întorcându-ti privirea
Să-mi râzi în palme
Să ceri să ridic fruntea spre tine...
Doar în acea zi
Voi trimite zâmbete prin curcubeu
Mă întreb: ce-ai să uiti
Atunci distratule?
2004-03-16